Cum e la SNSPA | 5 ani de Comunicare și Relații Publice

Am scris mai multe articole despre SNSPA până acum, dar nici unul în care să spun cum e la SNSPA de fapt, cu bune și cu rele. Așadar, acesta este un articol în care voi face exact asta.

Ca experiență, am început cu trei ani de FCRP și am continuat cu un program de masterat în Comunicare și Guvernanță Europeană de care am fost cam dezamăgit, probabil din cauza faptului că aveam așteptări mult prea mari.

Anii de la FCRP pot spune că au fost cei mai buni ani petrecuți în sistemul ăsta românesc de învățământ care o duce din ce în ce mai rău și orice încercare de resuscitare pare să eșueze datorită mentalității de a se opune schimbărilor. Dar despre asta poate vorbim în alt articol.

Timpul petrecut la FCRP a fost diferit față de liceu și de școala generală deoarece aici am legat prietenii care încă rezistă și datorită lucrurilor pe care am ales să le fac după terminarea facultății, tot timpul dau de foști colegi și colege pe la evenimente, concerte, agenții și prin locurile pe care le frecventez.

 Cum e la SNSPA?

Dacă vorbim despre cursuri, profesori și examene pot spune că e destul de chill și cel puțin eu n-a trebuit să-mi bat capul prea mult cu învățatul. Noaptea de dinainte de examen a fost întotdeauna de ajuns, dar în general îmi plăcea să citesc bloguri de PR și comunicare, așa că luam informații și din alte părți în afară de cursuri.

Cu toate astea, fiecare semestru a venit cu nebunia sa – câte un curs absolut inutil, dar foarte greu de trecut. Am urât urăsc Imagologia, Analiza imaginii organizațiilor (AIO), Geopolitica, Introducere în Științele Politice (ISP) și mai sunt vreo două cărora le-am uitat numele acum. Cu toate astea am reușit să trec examenele fără probleme, doar că le-am dat la fiecare de două ori.

Nici până în ziua de azi n-am înțeles la ce se folosesc, dar un lucru e clar, Geopolitica trebuie să câștige cursa asta detașat pentru că aveam un manual de acum nu știu câți ani în care figurau ca țări nume care nu mai există acum și testele de pe calculator necesitau răspunsurile greșite ca să iei punctajul maxim, de vis.

Pe lângă asta, în nu mai știu ce curs sau carte din bibliografie citisem că internetul e ceva nou și că n-o să prindă prea curând. Așa că vă rog să vă imaginați că nu pe internet ați găsit blogul meu.

Advertisements


Să nu mai zic de toate întâmplările de la ISP și despre cum am picat 90% dintre studenți primul examen pentru că se trezise proful cu fața la perete de dimineață și așa a avut el chef.

ISP fiind o materie la care, pe vremea aia, nici n-aveam suport de curs și când ne-am plâns de asta ne-a spus că dacă vrem primim unul în japoneză. Dar hai că proful primește puncte în plus pentru cât de frumos citea el de pe foi la curs și se încurca dacă cineva îl întreba ceva și uita rândul. Cum e la SNSPA la nimenea.

N-am rezistat și am făcut asta atunci:

curs de japoneza snspa isp

Cum e la SNSPA – părțile bune

Am avut cursuri la care profesori care chiar activau în domeniu și vorbeau din experiență, proiecte din care am avut de învățat, colegi cu care aveam interese comune și un mediu plăcut în care am putut să mă dezvolt și să-mi dau seama ce vreau să fac cu viața mea.

Au fost și întâmplări amuzante cu proiectele și temele pe care le-am făcut. Spre exemplu, un proiect de care îmi amintesc implica ceva cu un maraton, workshop-uri de gătit și biciclete, dar proful ne-a dat 8 și a zis că nimeni n-ar cumpăra ideea asta de proiect. Peste 2 ani am văzut o știre în care cineva făcea aproape tot ce scrisesem noi pe acolo.

Apropo de proiecte, unul dintre puținele cu care am rămas în minte e un jurnal de știri pentru care am învățat să editez clipuri cu tutoriale de pe YouTube și informațiile astea le mai folosesc și astăzi.

Cât despre teorii ale comunicării și alte elemente din istoria comunicării? Sunt la un search pe google distanță de ele și regret nopțile petrecute să învăț lucrurile alea ca să reproduc a doua zi la examen ca mai apoi să pot uita liniștit ce am citit.

am terminat SNSPA

Cursurile și seminarele erau puse cam aiurea în sensul că uneori aveam seminar dimineața, curs seara și acum să fim serioși, cine are chef să se trezească la 8, să vină la facultate ca apoi să se întoarcă acasă și să plece iar la 5 spre curs? Partea bună e că o dată cu noul sediu din Expoziției treaba asta s-a schimbat și în anul trei de facultate n-am mai avut probleme de genul. Plus că de multe ori, mai ales dacă vii de departe, vei fi înțeles și poți face schimb de seminar cu altă grupă.

Spuneam la început că nu mi-au plăcut cei doi ani de master, dar asta cred că e și din vina mea pentru că n-am ales ce îmi plăcea să fac și m-am complicat destul de mult. Cu toate astea, și aici am descoperit câțiva colegi faini și cel mai mult mi-au plăcut cursurile lui Dan Luca.

Cum am ajuns eu la SNSPA

SNSPA – Comunicare și Relații Publice, suna așa de frumos prin clasa a 10-a și eram hotărât că o să vin aici. Nici nu știam eu ce înseamnă PR-ul și comunicarea pe vremea aia, iar singura legătură cu industria asta o aveam când mă mai uităm la televizor și vedeam reclame, ceea ce se întâmpla foarte rar.

Prin clasa a 11-a deja nu mai voiam SNSPA și mă gândeam la psihologie, jurnalism sau chiar Academia de Poliție. Dar mi-am revenit după bac și am dat admiterea la FCRP și FJSC. Cum la FJSC eram pe lista de așteptare am ales FCRP.

Cum ce am rămas după 5 ani de FCRP

Din facultate ieși cu foarte multă teorie. Prea multă dacă mă întrebi pe mine. Ajunsesem să fac două ore pe drum pe zi doar că să stau vreo 3 ore și ceva la cursuri ca să ascult chestii pe care le găseam foarte ușor în cărți sau pe net. O altă problemă era că fix la aceste cursuri prezența era obligatorie.

Au fost și cursuri care mi-au plăcut mult unde am făcut exerciții practice sau am avut proiecte interesante. De exemplu, un proiect cu un jurnalu de știri unde ne-am distrat foarte mult (las un link la final ca să vezi și tu).

Pe lângă proiecte erau ieșirile de după sau din timpul cursurilor (ups) prin centru sau la un vin fiert dacă era iarnă. Așa că experiența a fost una bună deoarece pe deoparte învățam și lucruri care îmi plăceau, dar aveam timp și de ieșit în oraș.

Oricum după facultatea asta rămâi cu foarte multe informații, prietenii și momente amuzante. Mai ales invenții din timpul proiectelor. Prin anul 2 am inventat ciocolata ROM sfințit, Patriarhul nu cred că a fost prea încântat.

Sesiunea era momentul perfect pentru socializare. Atunci cunoști toți colegii, legi prietenii și vă plângeți împreună de materia pentru examen. Pe lângă asta mai gășiți și greșeli prin cursuri (măcar așa le citești) si totul se transformă în discuții internimabile pe grupul sau chat-ul de pe Facebook.

Tot intr-o sesiune am reusit sa scriu si textul de mai jos:

6 lucruri despre Andreea și examenul de la AIO (înlocuiește AIO cu orice examen ai).
1. Andreea susține că AIO e o limba străină, asemănătoare cu japoneza sau chineza.
2. Andreea nu se pregătește pentru examen, ea susține că ceea ce învață va ajuta la salvarea rasei umane.
3. Ea nu învață ca orice student normal, aplică profilurile binare (sau teoria învățată) pe serialul How to get away with murder.
4. Legenda spune că nici pactul cu nefartatul nu o ajută pe Andreea la AIO.
5. Premiul Oscar pentru creativitate și inventivitate a fost câștigat de Andreea când încerca să reproducă ce a citit în cursul de AIO.
6. Există voci care susțin că Andreea a reușit să înțeleagă prima parte a cursului, vocile își cer scuze pentru neînțelegerea creată, se refereau la episodul pilot din Eye Candy.

Se vede ce chef aveam de învățat când aveam examen în mai puțin de 8 ore și eu scriam chestii de genul.

Revenind la subiectul articolului, din facultate rămâi cu prieteniile pe care le legi, foarte puțină teorie și cu practică doar dacă ai noroc de un prof bun (am avut câțiva) sau dacă faci tu pe lângă facultate vreun internship (cel mai bine ar fi plătit) sau voluntariat (eu am fost la câteva concerte cu Even`thor că voluntar).

După ce am terminat SNSPA – FCRP, pot spune că e o facultate care merită. De multe ori o să ți se pară inutilă și o să te întrebi de ce ai vrut aici și nopțile albe din sesiune nu or să te ajute cu un răspuns, dar de cele mai multe ori e foarte frumos și când nu e sesiune e rost de distracție și de ieșit în cluburi cu colegii.

Să citești și Poveste de dragoste cu Li… sigur îți vei da seama de ce te-am trimis aici. Plus o poveste amuzantă despre prima zi în sediul nou din Bd. Expoziției.

Clipul de care vorbeam mai sus:

Pentru mine SNSPA-FCRP a fost un nou început și un mare pas înainte (personal și profesional) față de liceu.

Pasionat de fotografie, filme, seriale, ador sa scriu, sa calatoresc si imi plac locurile unde gasesc oameni faini.

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.