Am ajuns pentru al treilea an la rând la Electric Castle, de data asta fără acreditare de presă, dar cu mult noroc datorită unui concurs pe care l-am câștigat la Sabina pe YouTube. Electric Castle 2018 a fost cel puțin la fel de bun ca Electric Castle 2017 și am avut parte de o surpriză minunată de la Jessie J.
În ceea ce privește organizarea am observat multe îmbunătățiri legate de managementul mulțimii. Cel puțin din punctul meu de vedere cozile au fost mult mai mici ca în anii trecuți și cred că toaletele, intrările și ieșirile au fost amplasate mai bine.
Acum să ne înțelegem, dacă ai avut ideea să mergi la toaletă imediat după concert s-ar putea ca jumătate din cei 20 de mii de oameni din fața scenei să fi avut aceeași idee. Lucru valabil și cu intrarea în festival unde toți ajung pe la la 20:00. Normal că e coadă dacă te întâlnești la intrare la aceeași oră cu jumătate de festival.
Am prins live Subcarpați, The Kryptonite Sparks, Dubioza Kolektiv, Jessie J, Son Lux, Vlad Dobrescu, Dub Pistols și Nothing but Thieves.
Mi-a plăcut să revăd Subcarpați la o oră târzie pe main stage, dar mai ales m-a bucurat faptul că și de această dată s-au adunat foarte mulți oameni la main stage și cred că la Subcarpați au fost cel puțin la fel de mulți oameni în fața scenei ca la Jessie J.
A fost prima dată când am ascultat-o pe Jessie J live într-un concert și la cât de mult mi-a plăcut e departe de a fi și ultima dată. Am avut parte de muzică, un discurs motivațional și un duet cu o fetiță de 10 ani din public care a lăsat ochii umezi multora din public.
Acum nu știu dacă momentul din urmă a fost regizat sau nu, dar sincer nici nu-mi pasă, oricum ar fi fost mi-a adus un mare zâmbet pe față și din punct de vedere muzical, Electric Castle 2018 pentru mine a fost despre Jessie J. Întreaga nebunie aici.
Dar Electric Castle nu e doar despre muzică, e și despre experiența de festival, camping, locuri de stat la umbră pe timpul zilei și activări faine ale brandurilor.
Campingul a fost super ok. Chiar dacă a plouat destul de mult într-o zi, cortul n-a pățit nimic și n-a intrat nici apă în el. Soarele ne-a dat afară pe la ora 10, dar apoi ne-am întins prin alte locuri ca să dormim. Ne-au cam lipsit pufurile din festival (cred că anul trecut erau mai multe), dar de data asta am avut hamacul la noi și am mers în Silent Zone cu el.
Mi-a plăcut foarte mult că erau voluntari care se plimbau printre corturi și ofereau saci de gunoi ca să nu mai arunce lumea gunoaie peste tot.
Am prins apă caldă la dușuri aproape de fiecare dată. Secretul era să mergi la duș noaptea, după ora 00:00.
Toată treaba asta a fost mult mai faină datorită magazinului Lidl aflat la câțiva pași de cort de unde am putut să cumpărăm mâncare, apă și suc fără să ne lăsăm acolo salariul pe o lună. Prețurile au fost chiar decente, ba chiar unele produse aveau reduceri și costau mai puțin decât în București. Big like, Lidl!
Am văzut apusul din Royal Wheel cu muzica celor de la Subcarpați pe fundal și a fost magic!
Ce mi-a plăcut mai puțin la Electric Castle 2018:
- am fost dezamăgit de Son Lux și după live-ul de la EC am ajuns la concluzia că sună mai bine cu căștile pe urechi decât într-un concert mare.
- aș fi vrut mai multe zone în festival cu pufi care să rămână și noaptea (de exemplu, la Lays se strângeau pe la 00:00)
- oameni care să nu țipe vorbind cu prietenii în Silent Zone. Așa am aflat mult prea multe detalii intime despre viața unora și nu cred că eram pregătit pentru asta.
În fotografia de la featured modelul este Alpaca Amber căreia puteți să îi dați și un follow pe Instagram. Dacă nu dați vă scuipă că e lamă și asta fac lamele.
Asta e povestea Electric Castle 2018.
Ne vedem la Electric Castle 2019?
