Am aflat ca merg la Neversea cu doua zile inainte de festival si totul s-a intamplat pe repede inainte. Cumva am reusit ca pana vineri la ora 16 sa ne adunam 5 oameni ca sa mergem spre Constanta. Adica eu si inca patru fete, dar nu va panicati, cum ar zice Craiciu si Andrei, e tot cu #friendzone si d-astea. Doua dintre ele aveau treaba prin alte statiuni si le-am lasat la tren, iar noi am continuat aventura spre Neversea.
Am ajuns undeva aproape de festival si am constatat ca ne-am cam pierdut.
Nu-i panica, ne-am zis.
Ne luam dupa grupurile astea de oameni si trebuie sa ajungem noi la festival.
Chiar asa a fost.
Am ajuns la intrare unde totul a mers rapid si m-am trezit in festival cu o ora inainte de concertul lui Deliric.
Fetele probabil se gandeau daca apa e rece sau nu, iar eu aveam de ales intre a-mi lua o bere sau sa imi fac lineup-ul pentru concertele din cele trei zile.
Am ales sa le fac pe amandoua si line-up-ul a aratat asa: Deliric, Rita Ora, Tiesto, Delia, Years & Years, Argatu & Roman, Golan, Dua Lipa, Jeru The Damaja & Psycho Les, Macanache, Foreign Beggars, Dub Fx, Nina Kraviz si Netsky DJ.
Daca unele dintre numele de pe lista erau optionale, Dub Fx era singurul pe care trebuia sa-l vad cu orice pret si m-am lipit de gardul de la The Ark (scena pe care canta) cu doua ore si ceva inainte si n-am mai plecat de acolo pana dupa concert. Adica am dansat, topait, sarit si cantat alaturi de Jeru The Damaja & Psycho Les, Macanache, Foreign Beggars si Dub Fx timp de cateva ore si n-am simtit vreo clipa ca obosesc.
Atmosfera din public si de pe scena a fost pur si simplu geniala la toate concertele.
Care e povestea cu Dub Fx?
Am aflat de el acum doua saptamani la Dakini si am zis ca trebuie sa mai ascult cateva melodii cand ajung acasa. Stiam doar Love someone si prima melodie pe care am ascultat-o cand l-am cautat pe YouTube a fost Love me or not si nu cred ca mai trebuie sa specific faptul ca a devenit obsesia mea muzicala din ultimul timp.
Apoi i-am aflat povestea. Adica despre cum a inceput sa cante pe strazi si mi s-a parut genial faptul ca isi face beat-urile fix inainte de a incepe sa cante. Acum cand scriu articolul asta am aflat si ca a aparut intr-un clip TEDx prin 2014 si daca va uitati la el o sa intelegeti mai bine ce zic.
Pe langa asta, mesajele lui sunt foarte puternice si se simte faptul ca nu sunt doar versuri aruncate aiurea pe o melodie. O sa tin Love me or not pe repeat destul de mult timp de acum incolo pentru ca nu cred ca exista melodie care sa se plieze mai bine pe starea mea din ultimul timp. Asta asa, ca mi-am propus sa vorbesc pe blog si de lucruri putin mai destul de personale.
Long story short e ca uneori exista lucruri care nu sunt facute sa se intample si indiferent de cat de mult incerci sa iti iasa, ajungi tot in punctul din care ai plecat. E ca si cum ai alerga ca un hamster intr-o roata si nu conteaza cat de dragut esti cand faci asta pentru ca nu ajungi nicaieri. Un optimist ar putea spune ca roata aia e legata la un generator sau ceva de genul si ai acumula curent electric sa luminezi un bec, sa-ti vina o idee ca sa iesi din situatia asta. Pana acum n-am reusit sa fac nimic sa se aprinda: nici becul, nici scanteia.
Dub spunea ca singura lui sansa sa treca peste este sa scrie intr-o melodie ca viata merge mai departe. Cum nu le am cu muzica, eu o sa scriu asta in articol.
Apropo de Dub Fx, anul asta am facut un selfie la concertul lui cu Maria (fata care e responsabila ca am aflat de el) ca sa-mi aminteasca Mark in fiecare an ca uneori lucrurile pe care ti le doresti se intampla mult mai repede decat ai crede. Am vrut sa-l vad live si in mai putin de doua saptamani am ajuns aici, la doi metri de el!
Las asta aici ca să-mi amintească Mark că azi l-am văzut pe Dub Fx <3
Posted by Marius A. Călin on 9 Iulie 2017
In prima zi am ajuns la Deliric, Rita Ora si Tiesto. Totul a fost ok, atmosfera a fost asa cum ma asteptam, insa nu s-a intamplat nimic wow sau sa fi fost ceva care sa iasa in evidenta. Poate doar numarul de oameni care erau prezenti acolo inca din prima zi, nu ma asteptam ca plaja sa se umple de la scena pana la mare la Tiesto. Mi-a placut foarte mult faptul ca la Deliric au venit si Doc si Vlad Dobrescu pe scena si am avut parte de cateva piese semnate C.T.C.
Cea de-a doua zi a inceput cu Delia, a continuat cu Years & Years, am prins doua piese de la Argatu si apoi m-am intins pe undeva pe plaja. Am mai stat putin si l-am ratat pe Afrojack pentru ca somnul echilibrase scorul si era 1-1. Ma asteptam sa apara si Macanache pe scena cu Delia, dar n-a fost sa fie si mi-am dat seama ca Hai ramai cu ma-ta nu suna la fel fara el.
Ultima zi mi-a placut cel mai mult si inca ma intreb de unde am avut energie sa stau la concerte de la 21 la 4 dimineata (2-1 scorul acum). Paradoxul face ca ziua asta sa fost cea in care am fost la cele mai bune concerte. Dua Lipa e foarte buna (interpretati cum vreti) si mi-a placut mult concertul ei, Netsky DJ (care nu era initial in line-up-ul meu) m-a surprins si a fost exact ce imi trebuia pentru a incheia cele trei zile petrecute pe plaja Neversea.
Ca sa completam line-up-ul din ultima zi, dupa Neversea 2017, melodiile celor de la Jeru The Damaja & Psycho Les si Foreign Beggars au primit cateva locuri frumoase in playlist-ul meu si Dub Fx a ajuns in wishlist la categoria oamenilor cu care mi-ar face placere sa port o discutie si sa beau o bere.
Cu toate astea, am fost putin dezamagit de Golan pentru ca au intarziat destul de mult si concertul pe care l-au sustinut nu a fost demn de un main stage. Dar trecand peste asta, cea mai naspa parte de la festival a fost finalul, faptul ca n-a durat mai mult, dar nu-i problema, venim si la anu!
Va las cu piesa asta si doar atat va mai spun Love or not, either way I`ve got a trip to Electric Castle planned tomorrow morning. Ne vedem acolo!
*Multumesc, Orange Romania pentru invitatie!