Nu voi uita niciodată prima zi de facultate, deschiderea anului care a fost la Parlament și colegii cu care am făcut turul localurilor din Centrul Vechi.
Pe ei i-am cunoscut pe un grup de Facebook unde înainte să înceapă facultatea plănuisem o super ieșire și cei care se ocupau de organizarea ei păreau să se pregătească pentru un eveniment mai mare ca lansarea iPhone 6S. Maria, o tipă despre care aveam să aflu mai târziu că îmi e și colegă de grupă venise cu o listă cu toți cei care am dat attend la event prin comentariile de pe Facebook și ne alerga prin pasajul de la Universitate.
Primul contact cu ceilalți colegi a fost ca la alcoolicii anonimi, toți eram adunați într-un cerc și de fiecare dată când venea cineva nou ne prezentam și făceam o glumă despre alcool. În scurt timp am pornit spre un local din Centrul Vechi și poveștile de prietenie au început. Trezitul la 8 dimineața ca să mergem la primele seminarii nu mai părea așa de rău când știai că nu faci singur drumul până la facultate. Glumesc, trezitul la 8 dimineața ar trebui considerat tortură!
Deși bulina roșie era acolo de când ne-am înscris, poveștile și scenariile au apărut în prima zi de facultate, atunci când fiecare voia o statuie dacă avea să ne prindă cutremurul în timp ce eram la cursuri. Colegii din anii mai mari și tutorele nostru deja ne spuneau cum aveau să arate cei 3 ani de facultate în care proiectele trebuiau să fie predate cu ceva timp înainte de termen și prezența la cursuri era mai mult decât obligatorie. „WHAT?” era în capul nostru și nu știam în ce ne-am băgat. În scurt timp ne-am dat seama că proiectele astea de care ne temeam se scriau mult mai repede cu câteva ore înainte de deadline și prezențele de la cursuri se transformau în mesaje de genul „trece-mă și pe mine pe foaie, te rog”.
A urmat și mult așteptatul bal. Încă din săptămâna de dinaintea balului discuțiile fetelor erau acaparate de rochii, pantofi și termeni femnini pe care nici acum nu i-am învățat. Balul a fost unul mai special, în sensul că a doua zi de dimineață ghici cine avea seminar și trebuia să fie acolo la ora 8? Desigur că noi ca niște studenți conștiincioși chiar am mers și fiecare avea o cafea sau un energizant pe bancă. Ca totul să fie perfect, acest seminar nu era unul ca oricare altul, aveam exercițiu practic. Primeam o parte dintr-un text și noi trebuia să continuăm povestea, doar cei care au fost acolo în ziua aia își mai amintesc ce povești au ieșit, pentru restul las imaginația să se joace cu gândurile voastre.
Să nu uităm de laboratorul de informatică, prima dată când am mers acolo am simțit că urc pe Everest și nu știam exact dacă sunt în podul facultății sau chiar am nimerit unde trebuie pentru că ușa era închisă. Oricare ar fi fost variantele de răspuns, eu eram sigur că de acolo nu mai cobor prea curând, iar în nici un caz nimeni nu voia să se ducă la secretariat să întrebe ce s-a întâmplat cu ora noastră de informatică doar ca să nu urce iar scările alea. După scurt timp și-a făcut și proful apariția și am aflat că eram în locul potrivit (take this Guess Who).
Și-a făcut apariția și zăpada…
Odată cu ea și grupul de 20 de studenți care își făceau drum prin nămeți pentru că prezența la cursuri era foarte importantă, nu-i așa? Apoi au apărut ieșirile la vin fiert pentru că el ținea mult mai bine de cald decât sobele din sălile alea reci.
Drumul de la Victoriei la Povernei sau până la Polizu părea deja rupt dintr-un film cu noi în roluri principale, sau poate era un serial despre tehnicile de supraviețuire prin Laponia. Nici măcar nu l-am văzut pe Moș Crăciun…
Prima sesiune și primul examen a lovit din plin, nimeni nu știa la ce să se aștepte, noi deja ne credeam în vacanță și pentru câțiva dintre noi subiectele alea păreau de pe altă lume. Dar ghici ce? Prima sesiune a trecut cu bine pentru majoritatea dintre noi și nu aveam nici o restanță, deja ne simțeam mai puțin studenți, dar mai aveam o sesiune în care puteam recupera. Vorba aia, niciodată nu e prea târziu pentru ceva noi, chiar dacă asta însemna și o restanță pe care avea să o trecem din a doua încercare.
Lunile au trecut foarte repede și așa ne-am trezit în vacanța de vară.
Despre prima zi din anul III de facultate am scris aici.