Topul filmelor văzute în 2017

S-au adunat foarte multe articole despre filme pe blogul meu și am luat decizia de a le muta pe toate în unele mai mari în funcție de anii în care am văzut filmele, astfel a apărut acest articol denumit topul filmelor văzute în 2017. Există și un top filme 2016, dar din 2018 am luat decizia de a face un articol unic în care voi adăuga de acum încolo filmele care m-au impresionat cu adevărat, acesta se numește recomandări de filme bune de văzut.

Assassin’s Creed: Codul Asasinului

Assassin’s Creed: Codul Asasinului este un film la care am mers cu anumite asteptari pentru ca nu am incercat jocul si voiam sa vad scene de actiune foarte multe si asasinate tipice anilor 1400. Nu pot spune ca asteptarile mi-au fost indeplinite in totalitate pentru ca filmul a urmarit un scenariu care n-a fost liniar si partea de actiune a fost prezenta doar pe alocuri. Cu toate acestea, ideea scenariului mi s-a parut una foarte potrivita tinand cont de faptul ca deja stim ca un asasin este trimis in trecut cu ajutorul unei masinarii (Animus) pentru a descoperi secretele stramosilor sai.

Personajul principal al filmului este Cal Lynch, ultimul descendent al lui Aguilar, asasin spaniol din perioada 1492. Acesta nu are nici un habar despre codul asasinilor si lumea in care se trezeste in momentul in care Sophia Rikkin il readuce la viata pentru a incerca un experiment care are ca scop gasirea Marului Edenului. Mar despre care se credea ca are puterea de a controla liberul arbitru, deci implicit constiinta oamenilor.

Piratii din Caraibe: Razbunarea lui Salazar

Au trecut 14 ani de la primul film Piratii din Caraibe si ceva timp mai tarziu aveam sa intru in lumea lui Jack Sparrow, o lume a piratilor de care aveam sa ma indragostesc si dupa ultimul film am vazut reactiile Iuliei cand aparea Jack pe ecran si am inteles si de ce se indragostesc fetele de el.

Nu o sa mai privesti niciodata la fel pe cineva care te intreaba unde e banca?

Fondatorul 

Kroc ajunge managerul francizei McDonalds si trebuie sa gaseasca un plan pentru a deschide cat mai multe restaurante si a scoate un profit cat mai mare din ele. Problema de care se loveste este ca Mac si Dick au inceput acest restaurant ca pe o afacere de familie si au stabilit niste reguli stricte care trebuiau respectate si de Kroc, asta chiar daca prin impunerea lor profitul scadea dramatic.

In afaceri, ca in dragoste si razboi, totul e permis. Astfel, Kroc trebuie sa gaseasca o cale sa ii forteze pe fratii McDonalds sa renunte la principiile lor si sa se gandeasca la profitul pe care il pot scoate din aceste restaurante.

Star Wars: The Last Jedi 

Imaginile, efectele speciale și coloana sonoră sunt geniale și nu m-au deranjat nici scenele în care părea că se face dialog doar de dragul de a pune actorii să vorbească între ei. Da, au fost și câteva scene de genul ăsta, dar peisajul din jur sigur îți va fura privirea și poate nu-ți vei da seama care sunt scenele alea din prima.

Au fost multe momente în care mi s-a părut că se bate apropo la faptul că e timpul pentru cei tineri să ducă acum lupta din Star Wars și poate că aceste lucruri explică și ultima scenă despre care, bineînțeles, nu o să vorbim acum pentru că spoiler. Ideea e că mi se pare că universul Star Wars intră într-o schimbare destul de mare și abia aștept să văd ce se va întâmpla în continuare.

Aliatul

Aliatul este un film semnat de Robert Zemeckis si lucrul acesta se vede inca de la inceput. Are o poveste cu un fir al actiunii bine definit si reuseste pe alocuri sa creeze suspans si sa te faca sa te intrebi ce urmeaza. Cu toate acestea, uneori ritmul filmului pare putin cam lent si trebuie sa ai rabdare ca sa treci de scenele acelea.

Povestea filmului se invarte in jurul lui Max Vatan (Brad Pitt) si a spioanei franceze Marianne Beausejour (Marion Cotillard). Cei doi ajung in situatia de a mima o relatie pentru a ajunge la un important pion din armata nazistilor, dar la scurta vreme povestea devine mult mai complicata decat se astepta Max sa fie si trebuie sa gaseasca o cale pentru a o rezolva.

A Dog’s Purpose | Cainele, adevaratul meu prieten 

Eeste un film care te emotioneaza chiar daca esti genul de om care nu prea le are cu empatia. Nu se vorbeste doar despre viata unui caine, e mai mult de atat, este vorba si despre modul in care un caine priveste viata oamenilor. Pe parcursul filmului avem parte de viziunea lui Bailey asupra modului in care oamenii aleg sa isi traiasca viata prin ochii a mai multor patrupezi intrucat acesta s-a reincarnat de cateva ori si a ajuns sa duca vieti cu totul diferite.

Gardienii Galaxiei Vol 2 | sau cum sa te indragostesti de Baby Groot

Mi-a placut mai mult decat prima parte si m-a amuzat faptul ca la un moment dat Drax vorbeste despre familie, asta in conditiile in care langa el este micutul Groot (Vin Diesel fiind vocea sa). Pur si simplu mi s-a parut foarte tare scena asta si voiam sa va spun si voua de ea.

Sunt multe scene de actiune, lupte cu nave spatiale si micile dispute dintre PeterQuill si Rocket aduc o nota de comedie filmului care cu siguranta te va face sa razi si sa iti amintesti unele replici chiar si dupa ce ai plecat de la cinema. Ba chiar si Drax are doza lui de comedie si se descurca foarte bine. Nu m-as fi asteptat ca un tip asa de dur ca el, un razboinic adevarat, sa reuseasca sa aduca zambetul pe fetele celor din sala.

Baby Groot apare in contrast cu tot ceea ce se intampla in film. Daca ceilalti duc lupte intergalactice, Groot alege sa danseze si sa se supere atunci cand cineva ii intrerupe dansul. Nu va speriati, are si el momentele lui, dar nu as vrea sa va spun mai multe despre el ca stiu ca nu va plac spoilerele.

The Purge: Election Year

Trebuie sa recunosc ca ma asteptam la putin mai multa violenta atunci cand The Purge Day a devenit  international si oameni din alte parti ale lumii veneau in vizita in America pentru a ucide. Dar cu toate acestea, filmul a avut tot ce ii trebuie ca sa nu te sperie nici prea mult, dar sa iti lase si o impresie buna si sa te trimita acasa cu cateva intrebari legate de politica, interesele unor categorii sociale si capacitatea oamenilor de a se adapta unor situatii limita.

Zoolander 2

In opinia mea este mult mai bun decat prima parte si imi place foarte mult cum reuseste sa ironizeze industria fashion si pe cea a muzicii intr-un mod comic fara a adresa injurii sau a lua la misto intr-un mod urat designerii, artistii si brandurile. Pe langa toate astea, reuseste sa creeze o lume a modei cu totul noua in care pare ca nu mai exista nici o regula si cele mai nebunesti idei au cel mai mare succes.

 

Copacul cu Povesti | A Monster Calls 

A Monster Calls – Copacul cu povesti este un film ce iese din sfera normalului si scoate la iveala faptul ca inocenta unui copil poate naste monstri de nedescris. Avem parte de o poveste tragica pentru ca asistam la modul in care viata unui copil este transformata atunci cand mama sa cade prada unei boli cumplite (cancerul) si acesta trebuie sa preia si treburile casnice. Copacul cu povesti este o lectie de curajbunatatefurie si determinare ce te tine pe scaun chiar si dupa terminarea genericului de final.

Connor O’Mailey (Lewis MacDougall) este un baietel de 12 ani a carui copilarie este greu incercata de boala mamei sale si acesta este obligat sa ocupe si rolul de stalp al casei, dar si acela de elev care trebuie sa invete cum sa rezolve probleme de matematica si sa se inteleaga bine cu colegii. Confruntandu-se cu probleme mult prea serioase pentru varsta lui pentru a putea ramane in sfera umana si a face fata tuturor provocarilor bolii mamei, baietelul isi creeaza o lume imaginara, o lume in care desenele sale iau forma viselor si sentimentelor sale.

Iubirea infinita a mamei si lipsa tatului il transforma pe baietel intr-un introvertit, fiind perceput diferit chiar si de copiii de varsta sa. In momentul in care Connor afla ca boala mamei s-ar agravat si ca ar trebui sa locuiasca cu bunica lui (Sigourney Weaver), baietelul devine furios si este in stare sa distruga tot ce ii sta in cale. Obsedat de neputinta, imaginatia lui creeaza un copac monstruos care il viziteaza aproape in fiecare seara.

Deseori, frica ii supune pe oameni unor chinuri grele. De teama ca ar putea fi vinovat de moartea mamei sale, Connor distruge tot ce-i sta in cale pentru a gasi iertarea. Pentru ca intotdeauna gasim adapost si refugiu in natura, Copacul este cel care il ajuta pe baietel sa constientizeze complexitatea vietii si sa se redescopere cu ajutorul a patru povesti.

Sfarsitul filmului ne zdruncina putin din radacini, transpunandu-ne in lumea copilariei, unde orice se rezolva cu carti si desene, mai ales stiind ca vom fi intoteauna vegheati de al nostru copac, dar pentru mai multe va invit sa vedeti filmul la cinema.

Crima din Orient Express 

Începe bine, dar durează puțin prea mult pentru gustul meu. Asta nu înseamnă că este un film prost, ba chiar a fost un film decent, cu o poveste bună (pentru că Agatha Christie) și niște peisaje pur și simplu geniale și ca să fiu sincer, dacă ar fi trebuie să aleg dacă să văd filmul la cinema sau nu, m-aș fi dus cel puțin pentru peisajele alea.

Bad Santa 2

Imi place foarte mult ca filmul urmareste o evolutie foarte rapide a lui Willie. De la golul social in care cazuse dupa Bad Santa 1, ajunge sa nu ii mai pese asa de mult de cati bani are si se dedica singurului lui prieten. Ei bine, treaba asta nu dureaza asa de mult pentru ca intotdeauna e nevoie mai mult si un hot de calibrul lui nu va spune niciodata nu unei prade usoare.

Pe parcursul filmului avem parte de niste aluzii explicite si niste situatii extrem de amuzante, dar foarte porno, de asta v-am spus ca e printre putinele filme despre Craciun la care poate ar fi mai ok sa va lasati copiii acasa.

Per total, Bad Santa 2 m-a facut sa ma gandesc serios data viitoare cand mai vad un Mos Craciun pe strada si sa imi imaginez ce ascunde, mi-a adus un mare zambet pe buze si trebuie sa recunosc ca am iesit din sala de cinema cu zambetul pe buze. Pe scurt, un film pe care l-as vedea inca o data si in Ajunul Craciunului.

Now You See Me 2

Trebuie sa incep prin a spune ca filmul are multe scene de magie foarte bine realizate care m-au surprins si inca ma intreb cum e posibil sa faci asa ceva. Stiu ca in spatele fiecarui truc se afla o iluzie si ca, de fapt, magia nu e nimic altceva decat distragerea atentiei combinata cu o iluzie cat mai bine realizata, dar ceea ce face ca un truc sa fie magic este priceperea iluzionistului si capacitatea sa de a controla publicul. Ei bine, in seara asta iluzionistul a fost regizorul si s-a descurcat foarte bine.

Relatiile dintre personaje sunt realizate astfel incat pe intreaga durata a filmului te intrebi ce se intampla si daca ceea ce vezi e real sau nu. Treaba asta cu  inducerea in eroare a publicului le iese destul de bine incat am reusit sa fiu atent timp de 2 ore si 9 minute la actiunea din film.

Despre povestea filmului nu as avea asa de multe de spus in afara de faptul ca este exact la ce ma asteptam in sensul ca speram ca o sa fie ceva care o sa reuseasca sa ma surprinda.

Overdrive (2017)

Overdrive mi-a adus aminte de primele filme Fast & Furious, atunci cand familia era mai mica, echipa incepea sa creasca si lumea lui Vin Diesel prindea contur. Pe de alta parte, am avut parte si de un element care mie imi va capta intotdeauna atentia, aparitia escrocilor, sau a con artistilor ca s-o dam pe englezisme. Pentru mine a fost un film care a imbinat putin din toate si cred ca a reusit s-o faca intr-un mod placut, care nu isi oboseste spectatorii.

Partea din film care include escrocheriile, planurile de razbunare si strategiile aferente mi-a amintit de Focus pentru ca e un film imprevizibil si o sa fie cam greu sa-ti dai seama care e planul pe termen lung si unde vrea sa ajunga Andrew alaturi de echipa sa.

Am avut parte de curse de masini, actiune, dar si scene cu umor, mai ales atunci cand vine vorba de Garret Foster si viata sa amoroasa, sau mai bine zis lipsa ei. Fratele sau, Andrew o duce mult mai bine si nu de putine ori se va afla in situatia de a se gandi serios daca viata asta e de el sau ar trebui sa aleaga calea usoara si sa fuga undeva cu iubita sa, Devin. V-as spune ce face, dar mai bine va las pe voi sa aflati.

 Collateral Beauty

Collateral Beauty: a doua sansa, asa cum a fost tradus in romana, este un film care personifica dragostea, timpul si moartea intr-un fel in care nu te-ai astepta. Bine… te-ai astepta la faptul ca aceste trei lucruri sa fie personificate de trei actori, dar vei fi lovit de un plot twist intr-un moment in care te vei astepta mai putin si exact atunci cand crezi ca ai inteles, realizezi ca n-ai inteles nimic de fapt si mintea ta incepe sa faca scenarii. Dar te las sa te convingi de asta mergand sa vezi filmul.

Howard Inlet (Will Smith) trece printr-o drama din care nu isi mai poate reveni in momentul in care isi pierde copilul si ajunge sa renunta la orice speranta si sa nu ii mai pese de ce se intampla cu viata lui.

Incearca sa faca un targ cu moartea si sa dea viata lui la schimb, da vina pe timp ca ofera prea putin cui trebuie, se desparte de dragoste si firma pe care o conduce ajunge pe marginea unei prapastii. Trei dintre colegii si prietenii lui incearca sa gaseasca o modalitate prin care sa il salveze pe Howard care ajunge deja in pragul nebuniei si nascocesc un plan putin mai nebun decat starea in care urma el sa intre si angajeaza 3 actori care sa raspunda scrisorilor pe care acesta le trimetea catre dragoste, moarte si timp. 

Urmeaza momente in care Howard este confruntat cu propriile ganduri si privim cum si viata colegilor lui se schimba din momentul in care unul dintre ei a intrat in sala de repetitii unde cei trei actori repetau o piesa de teatru pe care, spun ei, nu aveau sa o joace niciodata.

Mi-a placut foarte mult o scena in care Howard ia la rand toate cliseele pe care le dau oamenii atunci cand pierzi pe cineva si arata cat de penibile suna ele de fapt si te face sa te gandesti oarecum ca astfel de lucruri nu pot fi descrise in cuvinte si uneori o stare, o parere de rau transmit mult mai mult decat niste clisee care te vor face doar sa-ti pierzi mintile.

Un film in care moartea a jucat rolul vietii ei in fata unui public format dintr-o singura persoana, dragostea ne-a aratat ca e prezenta acolo in momentele fericite, triste, dar si atunci cand alegem sa o ignoram, iar timpul… ei bine timpul are un mod interesant de a arata ca e un privilegiu si ca cei mai mult il iau ca ceva garantat si il irosesc. Mi-a placut cel mai mult personificarea timpului pentru ca face o paralela cu oamenii care ajung sa ii ia pe ceilalti ca ceva garantat si isi pierd interesul fata de ei pana in momentul in care acel lucru garantat nu mai e acolo, dar de aici incepe viata.

Jackie – povestea asasinarii lui John F. Kennedy

Filmul urmareste drama Primei Doamne a Statelor Unite dupa asasinarea lui John F. Kennedy din 1963. Nu avem parte de actiune intrucat filmul este static si realizat sub forma de documentar. Povestea lui Jackie este cea care trebuie sa iasa in evidenta, insa mie mi-ar fi placut sa vad mai multa tehnica cinematografica implicata in realizarea acestuia.

Un lucru pe care l-am apreciat cu adevarat este faptul ca Natalie Portman isi joca rolul pur si simplu genial si este motivul pentru care pot spune ca acest film merita vazut. Daca te vei uita la un clip Jackie Kennedy, vei vedea ca Natalie reuseste sa imite foarte bine trairile pe care Jackie le transmite atunci cand vorbeste, ba chiar si zambetul fortat, stangaciile in discurs si toate lucrurile marunte care o fac pe Jackie mai umana si cat mai aproape de realitate.

Apreciez faptul ca filmul incearca sa transmita exact ceea ce Jackie simtea in perioada in care sotul ei a fost asasinat, mai ales ca pe alocuri sunt folosite si scene din prezentarea originala a Casei Albe care dau putin mai multa credibilitate acestui film si il fac sa semene mai mult cu un documentar. Aceea este o perioada in care Jackie pierde iubirea vietii ei, dar castiga dragostea unei intregi natiuni.

Tinand cont de faptul ca acesta este genul de film unde nu am cum sa dau spoilere, voi continua prin a spune ca filmul este prezentat din perspectiva unui interviu pe care Jackie il da unui jurnalist despre care sustine ca poate publica doar ce aproba ea. Dar asa cum stiti, povestea va vedea tiparele fara vreun fel de cenzura sau schimbari menite sa o faca pe Jackie mai puternica.

Cum spuneam si la inceput, ma asteptam ca filmul sa aiba o calitate mult mai buna si sa reuseasca sa atraga si din punct de vedere vizual, nu doar al povestii. Cadrele in care Jackie apare cu acel reporter sunt statice si face filmul destul de greu de urmarit pe alocuri si nici calitatea imaginii nu exceleaza. Intr-o lume in care oamenii prefera din ce in ce mai mult filmele de tip IMAX sau 3D cred ca pot fi realizate filme de tip documentar intr-un mod mult mai interesant si care sa reuseasca sa capteze atentia publicului pe toata durata lor. Am vazut anul trecut Sully si Deepwater Horizon, filme inspirate fapte reale si care reusesc sa impresioneze prin poveste si sa transmita intr-un mod placut.

Per total, pot spune ca filmul este destul de nisat si se adreseaza pasionatilor de istorie si celora care doresc sa afle, dintr-o alta perspectiva, ce s-a intamplat la Casa Alba dupa asasinarea lui John F. Kennedy

Legea Noptii | o incursiune in mafia anilor `20

Te-ai intrebat vreodata cum arata mafia prin anii `20 atunci cand prohibitia facea din alcool un lucru mai de pret ca drogurile sau armele de foc? In acele timpuri Legea Noptii era singura care conta si odata intrat in joc, tot ce puteai spera e sa apuci macar 40 de ani.

Ei bine, filmul lui Ben Affleck reuseste sa surprinda atmosfera anilor `20 din timpul prohibitiei si ofera o perspectiva din interior asupra mafiei si a gangsterilor din acea vreme. Legea Noptii urmareste ascensiunea lui Joe Coughlin incepand cu perioada in care era un mic infractor care jefuia baruri pana ii momentele in care reuseste sa ajunga in inima mafiei din Tampa. Drumul sau nu se opreste aici intrucat preia controlul mafiei si se transforma intr-unul dintre cei mai de temut gangsteri de la acea vreme. Singura diferenta dintre el si ceilalti este ca se gandeste la viitor si la momentul in care prohibitia va disparea, prin urmare face planuri pentru un cazino. Asta pentru ca jocurile de noroc vor aduce bani intotdeauna. Practic, Joe se foloseste din banii pe care ii castiga dintr-un viciu al oamenilor ca sa construiasca o afacere care se hraneste din alt viciu, ironic, nu?

CHIPS

Este o poveste despre doi politisti care ajung sa faca parte din patrula de pe autostrazile din California. Treaba se complica in momentul in care departamentul de politie se confrunta cu un imens caz de coruptie, lui Ponch ii revine sarcina de a intra sub acoperire alaturi de noul recrut, John Baker.

Baker si Ponch sunt ca doi magneti cu poli diferiti care reusesc sa faca din fiecare subiect un motiv de cearta. Baker, un fost motociclist scos din circuit din cauza accidentelor pe care le-a suferit, incearca sa o recucereasca pe fosta lui sotie prin intermediul postului de politist. Apetitul ridicat pe care il are Ponch pentru sex il baga in multe incurcaturi si de fiecare data iese mai rau ca data trecuta. Adica avem un politist care incearca sa-i ramana loial sotiei chiar daca aceasta isi continua viata si unul care e loial atat de selectiv incat de fiecare data e alta in rol principal.

Trebuie sa recunosc faptul ca a trecut ceva timp de cand n-am mai vazut un film la care sa rad asa de mult, cred ca ultimele care s-au lasat cu asa rasete au fost Deadpool si Dirty Grandpa. Filmul nu e vreo capodopera cinematografica, asa ca nu te astepta sa te dea pe spate. Momentele de umor sunt foarte bine construite si apeleaza la mai multe tipuri de umor pentru a se adresa unui public cat mai larg.

Split | ce trebuie sa stii cand ai 23 de personalitati

Splitam 23 de personalitati si o dezvolt pe a 24-a, cam asa suna o replica celebra pe care s-ar putea sa o fi inventat acum. N-am vazut trailerul inainte de film si ma asteptam sa fie ceva cu mai multa actiune, eventual sa fie implicate si niste arme de foc si urmariri pe strazile unui oras aglomerat. Ei bine, n-a fost asa si m-am bucurat foarte mult. Fimul a fost mai degraba psihologic, cu un scenariu foarte bine realizat care a reusit sa ma tina atent de la inceput pana la final.

Pe scurt, este vorba despre un tip care are 23 de personalitati, iar unele dintre ele il imping spre a face lucruri ilegale precum rapirea a trei adolescente. Prins intre gestionarea acestei situatii si vizitele la psiholog, personajul nostru principal schimba, pe rand, o buna parte dintre aceste personalitati si ajungem sa cunoastem cateva dintre ele indeajuns de bine incat sa intuim ce va urma. In tot acest timp, cele trei fete trebuie sa gaseasca un plan de evadara inainte de vizita “bestiei”.

Mi-a placut faptul ca Split reuseste sa povesteasca dintr-o alta perspectiva teoriile cu privire la personalitatile multiple ale unui individ si ofera oarecum si, daca urmaresti cu atent comportamentul celor trei fete, ofera si cateva solutii care te-ar putea ajuta daca vreodata te afli in pericol in compania cuiva cu multiple personalitati.

Legat de partea horror din film, pot spune ca este soft horror intrucat poti numara pe degete scenele in care se regasesc elemente caracteristice filmelor horror, dar chiar si acestea sunt mai degraba imagini explicite cu ceva sange. Ideea este ca poti vedea acest film fara probleme chiar daca iti este frica de genul horror, nu vei pleca tipand din sala, dar cu siguranta te va pune putin pe gand si te vei intreba daca o astfel de situatie se poate intampla cu adevarat.

Acum nu vei intelege urmatoarele randuri decat dupa ce vei vedea filmul, dar nu voi da spoilere. Eu nu cred ca un scenariu de tipul celui din film este posibil in realitate, dar cu siguranta este un subiect care merita studiat si faptul ca o persoana cu multiple personalitati poate sa foloseasca parti din creier altfel decat noi, uneori chiar intr-un mod mai bun, poate sa nu fie chiar asa departe de adevar.

Hacksaw Ridge | Fara arma in linia intai

Fara arma in linia intai a reusit sa ma impresioneze prin faptul ca face atat de bine tranzitia de la scenele de dinainte de razboi la cele din timpul razboiului. La inceput m-a dus cu gandul la Ultima noapte de dragoste, Intaia noapte de razboi, dar nu se aseamana, oricum filmul impartit in doua e pe principiul asta.

In primele scene il avem pe Desmond Doss alaturi de fratele lui si aflam cate ceva despre familia sa, problemele pe care le aveau si faptul ca sunt adventisti de ziua a 7-lea, adica nu lucreaza duminica, lucru care nu era tocmai ok atunci cand ajunge in armata.

In urmatoarele scene il avem pe Doss cu cateva luni inainte de a se inrola in armata, indragostit si ajungand sa iasa la prima intalnire din viata lui. Cu toate astea, el alege sa se inroleze desi datorita statutului pe care il avea, nu era obligat sa faca asta. Tatal sau, veteran din Primul Razboi Mondial il avertizeaza ca razboiul nu e ceea ce pare si convingerile lui Doss de a nu omora pe nimeni nu or sa-l ajute prea mult, de aici si titlul Fara arma in linia intai.

La inceput am avut impresia ca nimerisem la alt film, nu era nimic despre razboi, vedeam cum Doss spune cele mai amuzante, siropoase si fara efect replici de agatat pe care le-a inventat cineva vreodata si ne tavaleam pe jos de ras. But guess what? A avut noroc cu replicile alea si tipa chiar a inceput sa-l placa.

Ce a facut el dupa ce s-a trezit intr-o viata care pentru multi ar parea perfecta? A ales sa mearga in razboi desi nu avea nici cea mai mica obligatie fata de tara sa mearga in locul in care tatal sau si-a pierdut camarazii.. Ajuns la tabara de instruire afla ca a nimerit in departamentul gresit si ca nu acolo se antrenau doctorii, ci soldatii.

Trecand peste multe detalii din film ca sa nu va dau spoilere, vreau sa va spun ca Doss este un exemplu de soldat care a dat tot ce a avut mai bun si, in ciuda convingerilor sale care in mod normal trebuiau sa il incetineasca pe campul de lupta, a reusit sa salveze vietile a multor oameni.

Pe la jumatatea filmului am vazut o scena care m-a cam pus pe ganduri si m-a facut sa ma intreb cum oare sunt vazuti, in realitate, veteranii de razboi in America. Tatal lui Doss ajunge intr-un tribunal militar cu uniforma pe care o avea din Primul Razboi Mondialsi este poftit frumos afara cu  mentiunea ca uniforma aia nu prea mai inseamna nimic in momentul de fata. Acum va las pe voi sa va ganditi la asta pana mergeti sa vedeti filmul.

Ar mai fi de spus faptul ca filmul se concentreaza pe batalia de la Okinawa, din anul 1945 unde Doss a reusit sa se ocupe singur de 75 de raniti chiar pe campul de lupta. A fost decorat, apoi, cu Medalia de Onoare a Congresului, de presedintele Harry Truman. Iar daca nu v-ati dat seama pana acum, filmul este inspirat din fapte reale si la sfarsitul lui veti putea sa ascultati si cateva cuvinte de Doss, cel din viata reala si de la camarazii sai.

Fata din tren | The Girl on the Train 

Fata din tren este un film care a reusit sa ma ameteasca mai mult de o ora pentru ca pur si simplu eram atat de derutat incat nu mai reuseam sa urmaresc filmul actiunii si ajunsesem sa nu mai inteleg nimic dupa primele 15 minute, apoi totul pare sa capete sens si trebuie sa fii foarte atent ca sa pui totul cap la cap. Ceea ce o sa spun in continuare nu e spoiler, dar te va ajuta sa pleci cu o idee pentru a intelege mai bine filmul.

In scenele de la inceput apar 3 femei, Rachel (Emily Blunt) care se impaca putin prea bine cu bautura si inca are o obsesie pentru fostul ei sot, Anna (Rebecca Ferguson) care este noua sotie a sotului lui RachelTom si Megan, bona pe care Anna si Tom o angajeaza pentru a avea grija de fetita lor.

Problemele dintre Rachel si Tom au inceput in momentul in care acestia si-au dorit un copil, dar din cauza problemelor pe care Rachel le avea, acest lucru era imposibil. Astfel relatia lor a luat o intorsatura nefericita si Tom a ajuns sa o insele pe Rachel cu Anna.

Destul cu prezentarea personajelor, stiu ca esti aici ca sa vezi cum m-a facut filmul sa ma simt si daca merita sa-l vezi si tu. Ei bine, raspunsul pentru ultima intrebare este un Da categoric pentru ca aceasta productie s-a dovedit a fi un veritabil film psihologic si se va juca cu mintea timp de 112 de minute. Chiar sunt curios daca iti vei da seama cine este criminalul inainte ca filmul sa se termine. Spun asta pentru ca eu mi-am dat seama la un moment dat, dar apoi am realizat ca erau mult mai multe indicii pe parcursul filmului si as fi putut sa intuiesc asta mai devreme, mai ales in prima parte a acestuia.

Daca ar fi sa compar, ca experienta psihologica, Fata din tren este un fel de Escape Room din care stii cu siguranta ca vei scapa, dar poti stabili un record si sa descoperi singur criminalul si sa speri ca alegerea pe care ai facut-o este cea corecta.

Actiunea respecta povestea din carte si, cu exceptia unor detalii nesemificative, totul se intampla exact asa cum trebuie.

Categorii Diverse

Înscrie-te la newsletter


Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.