Ce faci cu SNSPA și cam ce înveți la FCRP

Ce faci cu SNSPA? asta e întrebarea căreia încă nu i-am găsit un răspuns care să mă satisfacă în totalitate. În următoarele rânduri o să va spun ce a însemnat pentru mine SNSPA, așteptările pe care le-am avut și lucrurile care m-au dezamăgit. 

După ce am terminat liceul nu prea știam ce facultate să urmez și deja mă vedeam student la jurnalism, dar parcă suna mai bine Comunicare și Relații Publice, așa că am dat admitere la amândoua, FJSC și SNSPA. 

N-am ales istorie sau limba româna, ar fi fost totul prea simplu. În schimb, am spus că o să dau admiterea la filosofie.

Zis și făcut.

De îndată ce am ajuns în curtea facultății și făceam cunoștință cu cei alături de care urmă să dau examenul, mi-am pus întrebarea eu ce caut aici? Nu de altă, dar se pare că exista pe site niște întrebări (100) din care se dîdea examenul. Eu nu știam asta și o țipă mi-a spus că ea nu a rezolvat două exerciții din sută aia. Acela a fost momentul în care m-am panicat puțin, dar m-am calmat când mi-am dat seama că nu pot schimba nimic. 

Am dat examenul în aproape 40 de minute și m-am ridicat din bancă.

M-am îndreptat spre profă și i-am spus gata în timp ce aranjam foaia pe catedră. S-a uitat mirată la mine și m-a întrebat „ești sigur că nu vrei să te mai gândesti sau să citești ce ai scris?” I-am spus că am citit deja de vreo 4 ori că mă simțeam ciudat să dau lucrarea așa de repede și am plecat.

Primul impact avut cu facultatea a fost destul de dureros, am luat un 4 de la un profesor care mi-a lăsat un feedback care spunea „ești super superficial”. Deja nu mai înțelegeam ce caut acolo și iar mă întrebam ce fac eu oare cu SNSPA?

Adevărul e că aceea a fost doar prima întâmplare din multe altele care aveau să mă facă să îmi pun întrebarea asta din ce în ce mai des.

Au urmat sesiuni în care, în loc să învățăm, preferam să stăm pe grupuri pe facebook și să ne amuzăm pe seama greșelilor din cursurile anumitor profesori. Greșeli care nu erau puține, pe principiul dacă faci o treabă, s-o faci bine.

M-a deranjat foarte mult faptul că au existat materii la care partea practică lipsea cu desăvârșire. Poate sunt eu mai nebun, dar niciodată nu am înțeles la ce ajută toată teoria asta fără practică. Aș preferă să greșesc o grămadă de lucruri în cadrul unei campanii fictive în timpul facultății și apoi să-mi explice cineva cu teoria aia în față ce am greșit. Dar, în schimb, eu am aflat care sunt regulile, cum sună teoria și ce se făcea pe vremea aia când manualele au fost scrise.

Aș vrea ca și profii să înțeleagă că domeniul asta care se numește comunicare se schimbă foarte des și că există lucruri care nu mai sunt valabile de la o luna la altă, dacă vorbim de ani… deja discuția o ia rara rău de tot.

Schimbările nu vin doar în ceea ce privește modelele teoretice. Mai degrabă se schimbă modul în care acestea sunt aplicate deoarece online-ul a câștigat un avantaj uriaș asupra ziarelor, TV-ului și ale celorlalte medii de comunicare. Jurnaliștii buni sunt mai rari că un 10 la ISP(cine știe cunoaște și cine cunoaște știe), iar calitatea presei este discutabilă, lucru care a dus la o scădere foarte mare a gradului de credibilitate pe care îl aveau ziarele.

În cadrul facultății există și un centru de consiliere sau ceva de genul care se numește CeCOP. Ei bine, nu va puneți vreo speranța în acest ONG or whatever pentru că am așteptat câteva luni să îmi răspundă la un mail în care le-am explicat cam într-o jumătate de pagină de ce aș vrea să fac practică la ei. Norocul a fost că m-am împiedicat de un internship la Orange în timp ce navigam pe internet printre seriale și discuțiile interminabile de pe Facebook cu ale mele colege.

Cu toate astea, au fost și foarte multe lucruri bune

Am învățat să nu îmi mai fie frică de deadline-uri pentru că știm cu toții cum gândește un student. Dacă ai o tema peste 3 luni, te vei apucă de ea peste fix 2 luni, 29 de zile și 20 de ore.

Am spus lucrul acesta de multe ori și o să-l repet de fiecare dată când am ocazia, cele mai importante lucruri cu care te alegi după o facultate de comunicare sunt prieteniile și cunoștințele pe care ți le faci în acei 3 ani. 

După ce scapi de facultate, primul lucru pe care ar trebui să-l faci e să îți cauți job-uri. Ei bine, treaba o să fie destul de aiurea la început, o să te întâlnești cu foarte mulți dintre colegii tăi pe la interviuri, o să concurati pe aceleași posturi și treburi d-astea. După un an sau doi când se mai liniștește treaba și fiecare a luat-o pe drumul lui te vei vedea în poziția de a negocia cu foștii tăi colegi, de a lega parteneriate sau chiar să găsești pe cineva la firma la care vrei să te angajezi pe post de HR.

În principiu, înveți să te descurci cam în orice situație și asta e una dintre cele mai importante calități ale unui om de comunicare. Pe lângă asta, înveți și cum să te porți cu oamenii pentru că FCRP/SNSPA este un mediu foarte plăcut din punctul asta de vedere și poți să vorbești cam cu oricine fără să afli apoi că e vreun ucigaș în serie sau ceva de genul (*ucigaș în serie e după 5 crime și, de obicei, studenții de la SNSPA se opresc după primele 3).

Câteva dintre materiile la care te vei duce cu plăcere sunt: Introducere în Relații Publice, Introducere în Publicitate și Comunicare Nonverbală, Management și Marketing.

Și chiar dacă nu vei găsi răspunsul la întrebarea ce faci cu SNSPA? sigur vei știi dacă există viață după Imagologie, dar te asigur că după cursul acesta vei știi toți dracii si demonii din lume, așa că îți vor ieși niște înjurături foarte creative în trafic.

În concluzie, mă bucur că am cunoscut foarte mulți oameni faini în cei 3 ani de facultate și acum mă întâlnesc cu ei pe la evenimente și le regăsesc numele prin mail-urile pe care le primesc de la agenții.

P.S. am mai scris și un articol cu păreri despre SNSPA (unul dintre lucrurile pe care le faci cu SNSPA ar fi și faptul că-ți deschizi un blog și începi să scrii) Repetă și o parte dintre lucrurile pe care le-am zis aici, dar vei afla mai multe lucruri de facultate de acolo.