Cronicari Digitali – Heritage trip în Maramureș

1

Așa cum probabil ați văzut pe Instagram, vara asta am fost prin Maramureș în căutare de locuri faine pentru poze, dar și cu o misiune specială. Am făcut parte din echipa Cronicari Digitali și am lăsat în urmă Bucureștiul pentru câteva zile pentru a porni într-o călătorie de patru zile care m-a dus până în Sighetul Marmației, adică locul ăla unde se agață harta în cui. 

Vă las acum cu un articol plin de povești ale locurilor și de fotografii pe care le-am făcut în această călătorie.


După numai câteva zeci de minute de mers cu mașina am ajuns în Florești, Județul Prahova, unde am aflat povestea Palatului Micul Trianon și i-am văzut ruinele.

Acest loc ar fi putut fi unul din paginile unei cărți de povești, dar odată cu moartea Boierului Ghe. Grigore Cantacuzino fiul său abandonează lucrările de construcție. Mai târziu, în Primul Război Mondial, armata germană ocupă și vandalizează clădirea, astfel orice șansă de recondiționare dispare.

micul trianon cantacuzino
*Toate fotografiile din articol sunt făcute cu Galaxy Note 9 #withgalaxy

În prezent s-au luat măsuri pentru încetinirea procesului de degradare și domeniul din jurul Micului Trianon adăpostește Karpatia Horse Show. În ceea ce privește Palatul Cantacuzino din Florești nu cred că se mai poate face ceva în sensul recondiționării lui, dar mă bucur că în jurul lui se întâmplă lucruri frumoase. 

Următoarea oprire a fost la vreo 15 km de Brașov la Biserica Fortificată Prejmer. Aceasta a fost construită în anul 1211 și de atunci i s-au adus multe îmbunătățiri fiind influențate de multe stiluri arhitecturale. Însă lucrul care m-a uimit este că acolo există 270 de cămări de refugiu și provizii unde locuitorii se puteau adăposti în timpul atacurilor. De asemenea, la etajele superioare există tot felul de metode de apărare împotriva eventualelor atacuri.

Biserica fortificata din prejmer

Următorul monument pe lista noastră a fost Castelul Szentkereszty din Arcuș unde am aflat de la un pastor că interiorul a fost aproape distrus din cauza încercărilor soților Ceaușescu de a-l transforma în casă de vacanță. Momentan nici nu se află în circuitul turistic din cauza faptului că a fost retrocedat familiei și încă nu știm ce urmează să se întâmple cu el. Pot să vă spun doar că parcul din jurul castelului arată foarte primitor și mi-aș dori ca problemele legate de castel să fie rezolvate și locuitorii din Arcuș să se poată bucura de el. Nu de alta, dar din ce am înțeles a fost folosit și ca centru cultural la un moment dat și cred că aceasta, alături de includerea lui într-un circuit turistic ar fi o strategie ideală. 

Castelul Szentkereszty din Arcuș

Prima zi a noastră, a echipei de Cronicari Digitali, s-a încheiat cu vizitarea unei mori de apă restaurate din Suseni (Gheorgheni, jud. Harghita). Aici am aflat că moara de apă a fost restaurată de curând, dar că ultimul morar din Suseni nu mai este printre noi și de aceea nu mai este folosită. Alături de moară se găsește și camera din imaginea de mai jos unde locuia morarul. 

moara de apa locuinta

Este de admirat faptul că poate fi vizitată de turiști și că localnicii au un loc cu care se pot mândri, mai ales că pe peretele unei construcții de lângă moară se află niște cercuri olimpice. 

Cercurile sunt făcute din vechi roți de car și nu sunt degeaba puse acolo. În fiecare an, tinerii din sat sunt încurajați să participe la Jocurile Olimpice ale Satului și să-și demonstreze abilitățile prin diferite probe. 

Prima zi de Heritage trip s-a încheiat cu un somn bine meritat din care a trebuit să mă trezesc totuși mult prea devreme.

Podul de lemn din satul natal al lui George Coșbuc a fost prima oprire din dimineața celei de-a doua zi. Aici am întâmpinat puține probleme privind fotografierea lui în sensul că nu prea găseam un unghi care să ne mulțumească. După câteva minute de plimbat pe și prin jurul său, o femeie a cărei curte e fix la marginea râului ne-a deschis porțile și ne-a invitat să fotografiem podul de acolo. 

podul de lemn cosbuc

Dacă mă întrebați pe mine ca utilitate poate nu e foarte important pentru că pe acolo nu pot trece mașini sau cine știe ce utilaje grele, dar este o parte din istoria noastră și podul acesta merită să fie întreținut cât mai bine și inclus pe harta traseelor turistice din țară. Mai ales prin prisma faptului că este ultimul pod de lemn rămas în România și printre ultimele din Europa. 

M-a întristat puțin faptul să văd că nu se găsesc bani pentru restaurarea sa și s-ar putea ca acesta să nu mai existe în curând. Așa că sfatul meu e să-l vizitați cât mai aveți timp și poate datorită interesului turistic va fi recondiționat.

Călătoria noastră a continuat având ca destinație Sighetul Marmației. Acum ca să vă spun sincer când am acceptat să fac parte din echipa de Cronicari Digitali nu m-am gândit că o să ajungem așa departe prin țară dar lucrul acesta m-a bucurat tare mult. 

Până acolo am trecut și pe la două biserici despre care nu voi spune prea multe cuvinte. Este vorba despre Biserica de Lemn din Ieud Deal și Biserica de Lemn din Bârsana. 

Biserica din Ieud

Nu sunt o persoană religioasă, dar bisericile și mănăstirile pe care le-am văzut în această călătorie mi-au amintit cum ar trebui să arate religia și care este, de fapt, scopul ei. Pentru că la un lucru putem cădea cu toții de acord, nu e vorba despre mărimea turnulețelor și nici despre cât de groase sunt plăcuțele de aur din și de pe biserici.

A treia dimineață ne-a prins la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet.

Memorialul durerii

Despre Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet nu cred că aș putea spune prea multe în cuvinte. 

Memorialul oferă o perspectivă asupra represiunii regimurilor comuniste din Europa pe parcursul secolului XX. Pentru contribuția sa la patrimoniul european cu acest “tezaur de suferință”, Memorialul de la Sighet a primit, în anul 2017, distincția European Heritage Label. 

Consider că este un loc pe care orice român ar trebui să-l viziteze ca să devină mai conștient cu privire la istoria noastră ca popor și să înțeleagă de ce lucrurile nu erau mai bune în perioada comunismului. 

Apoi am ajuns în Baia Mare de unde am văzut orașul din Turnul Sfântul Ștefan și Piața CetățiiDeși Baia Mare nu este deloc un oraș așa de mare precum îi spune numele a reușit să mă impresioneze prin grija pe care o acordă turiștilor. Străzile sunt foarte bine întreținute, iar forte aproape de Turnul Sf. Ștefan există un centru de informare turistică foarte bine amenajat. 

Vedere din turnul sf stefan baia mare

După Baia Mare ne-am continuat drumul de Cronicari Digitali și am ajuns la Castelul Bánffy. Nu, nu e vorba despre celebrul castel de la Electric Castle, ci despre Castelul Bánffy din Răscruci. 

De îndată ce am ajuns acolo am fost uimit de detaliile arhitecturale din interior și gândul că a ajuns în starea asta de degradare m-a cam întristat și sper că nu va mai dura mult până să fie restaurat. 

Castelul Banffy din rascruci Cronicari Digitali

Acesta nu este încă deschis publicului, dar în curând va intra într-un proces de restaurare și odată ce acesta va fi terminat, castelul va fi deschis și pentru public. Eu cu  siguranță mă voi întoarce ca să văd toate lucrurile care s-au schimbat și cât de multe dintre detaliile originale au fost păstrate.

Ultima zi de călătorie ne-a scos în cale și alte câteva biserici alături de Palatul Cultural din Blaj și Castelul Bethlen din Criș. 

palatul cultural din blaj

La Palatul Cultural din Blaj am avut puțin ghinion și n-am putut intra ca să vedem cum arată interiorul. Cât despre clădire, aceasta a fost proiectată în anul 1930 de către arhitectul Victor Smigelshi și avea ca întrebuințare găzduirea diferitelor evenimente culturale din oraș. În perioada anilor `60, clădirea a suferit diverse modificări interioare, iar în urma unui incendiu din 1995 Palatul a fost grav afectat și a rămas în ruină până în anul 2012 când administrația orașului Blaj l-a reabilitat. 

Castelul Betlem din cris

Ultima oprire de pe listă a fost la Casteul Bethlen din Criș unde am descoperit o construcție aproape intactă deoarece a fost ferită de atacuri având o poziție retrasă. Cu toate astea, și acest castel se află în curs de renovare, dar fără posibilitatea de a accesa bani europeni din cauza faptului că a fost retrocedat familiei și aceștia au ales să folosească bani proprii și donații. 

Cronicari Digitali este un proiect realizat de Zaga Brand alături de Institutul Național al Patrimoniului.

Mai multe fotografii din această călătorie găsiți pe contul meu de Instagram, mariuscalinro.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.