Blogging, doi ani mai tarziu | cateva randuri despre piscotareala si despre directia in care am ales sa merg

Au trecut doi ani si o luna de cand scriu pe acest blog si pot spune ca am vazut multe lucruri in blogosfera si mi-am format o idee destul de buna despre tipurile de bloggeri si continut care sunt pe aceste plaiuri mioritice. Acum ceva timp era sa imi pierd blogul si treaba asta m-a pus pe ganduri si am vazut toate lucrurile pozitive pe care le-a adus in viata mea, dar m-am gandit si la greselile pe care le-am facut si pe care nu mai vreau sa le repet.

Trebuie sa recunosc ca la un moment dat o luasem putin pe aratura si ma duceam incet spre bula aia din blogosfera pusa pe piscotareala. Nu cred ca exista lucru mai trist pentru un blogger decat sa scrie doar ca sa fie bagat in seama de cineva sau invitat la evenimente. Pe bune acum, blogul nu trebuie sa fie despre piscotareala si asta cred ca e cea mai importanta lectie invatata in doi ani de blogging.

Mi-am dat seama de asta la putin timp dupa ce am inceput sa fiu invitat la evenimente si tot atunci a fost si momentul in care am inceput sa selectez mai bine evenimentele si sa merg doar la cele care au legatura cu ceea ce fac sau care ma reprezinta intr-o masura destul de mare. De exemplu, nu as accepta niciodata o invitatie la un eveniment unde se vorbeste strict despre cum sa gatesti raw vegan pentru ca nu m-ar reprezenta deloc. Pe de alta parte, la evenimente care au legatura cu fotografia, festivaluri, concerte o sa fiu acolo, in primul rand.

Am scris foarte mult si despre filme pe blog si vreau sa subliniez faptul ca toate articolele alea sunt pe bune si n-am incercat sa fac filmul sa para mai bun decat mi s-a parut. Stiu ca e o discutie destul de lunga despre bloggerii care scriu despre bine de orice si o sa va dau si un exemplu dupa ce termin ce voiam sa spun aici. Ideea la filme e ca parerea e foarte subiectiva si ce imi place mie s-ar putea sa nu-ti placa tie. Cu toate astea, cand am stiut ca un film nu e asa de bun am subliniat partile slabe, pe cele bune in caz ca au fost, am spus cum mi s-a parut mie si n-am insistat sa mergeti sa-l vedeti. Cand un film e foarte bun, pai zic si de 3 ori in articol sa mergeti la cinema ca sa-l vedeti si cu ocazia asta v-am lasat si un link cu ultimul film pe care l-am vazut si a fost pur si simplu genial.

Mai jos o sa scriu despre exemplul de care vorbeam

Acum ceva timp m-am intalnit in statie la ratb cu o colega de blogosfera care pleca de la un film . Eu veneam din alta parte si am intrebat-o cum i s-a parut filmul, mi-a zis sincer ca a fost cel mai prost film pe care l-a vazut anul asta. Apoi, de curiozitate, am intrat pe blogul ei sa vad ce a scris, guess what? a zis ca filmul e captivant, ca te tine atent de la inceput pana la sfarsit si ca are momente de actiune buna, apoi a incheiat cu un mic spoiler. Cum as putea sa fac eu asta cititorilor mei? Pe bune acum, ce asteptari as mai putea sa am eu de la voi daca as scrie un articol in care sa mint asa? Prefer sa trimit 100 de oameni sa vada un film bun si sa nu va incurajez sa mergeti 50 la unul prost pentru ca stiu ca a doua oara nu v-as mai convinge.

Ca o mica paranteza, eu am inceput sa scriu, in colaborare cu cateva persoane, despre filme, evenimente, tehnologie si multe alte subiecte pe BucharestJournal, dar asta nu inseamna ca voi spune de acum incolo ca toate filmele sunt bune, ci voi incerca sa ofer articole cat mai bine argumentate tinand cont si de ceea ce v-am spus mai sus cu subiectivitatea. Aici ne citim in continuare cu articole despre festivaluri, locuri pe unde am mai fost, fotografie si idei care imi mai vin mie in timp ce merg pe strada si ma impiedic de vreo balta.

O sa continui cu o intamplare care mi-a adus zambetul pe buze si mi-a aratat ca se poate

Un blogger poate sa se inteleaga cu o agentie/PR si sa ajunga la genul ala de colaborare in care amandoi au ceva de castigat, fie ca sunt campanii platite sau nu. Trebuie doar sa existe putina intelegere de ambele parti si agentia sa fie interesata mai mult de beneficiile pe care le poate aduce articolul, nu de un alt link in plus pe o lista.

Am primit un pachet cu ceva chestii de mancare de la o agentie de publicitate, am deschis, am incercat si nu mi-a placut. La scurt timp a ajuns si comunicatul de presa pe mail si am raspuns la el ca nu pot scrie/posta despre asta pentru ca mie nu mi-a placut. Spre surprinderea mea, cei de la agentie n-au fost deranjati de raspunsul meu si mi-au spus ca au notat faptul ca produsele respective nu imi plac si ca ma vor avea in vedere pentru alte campanii.

Asta se intampla undeva dupa primul an de blogging cand am inceput sa fiu observat de agentii. Am continuat sa raspund sincer atunci cand mi-au mai trimis produse acasa si de multe ori am si refuzat produse si invitatii la evenimente pentru ca pur si simplu nu am considerat ca se potrivesc cu mine. Cu multi dintre oamenii acestia m-am imprietenit si am reusit sa avem coalaborari frumoase pe alte proiecte care s-au potrivit.

I did some mistakes too

Am avut si articole pe blog care nu prea au avut legatura cu ceea ce voiam sa transmit, dar acestea au fost tot in primul an de blogging, adica atunci cand incercam sa-mi dau seama ce vreau sa fac si ce subiecte sa abordez. Acum se pare ca in sfarsit am ales si veti vedea ca articolele mele vor fi mult mai constante in ceea ce priveste continutul si se vor axa, asa cum am zis si mai sus, pe travel, festivaluri, fotografie si articole de opinie.

Nu a fost chiar etic sa imi transform vechiul profil in pagina de facebook si astfel sa incep la drum cu peste 4500 de like-uri, dar nu pot spune ca regret asta si pana la urma a fost o zona gri pentru ca deja eram conectati pe facebook printr-un profil, asa ca ce am facut a fost sa transform aceasta legatura intr-una pe baza de like. Ma bucur mult ca prietenii nu au fost deranjati de acest lucru. Pana la urma treaba asta m-a ajutat enorm si am reusit sa am un numar decent de vizualizari inca de la inceput. Cu ocazia asta vreau sa va multumesc ca ati lasat like-ul acolo si ca alegeti sa intrati pe blog sa imi cititi articolele.

In rest, raman valabile lucrurile pe care le-am spus in articolul dedicat primului an de blogging si chiar ma bucur ca prin intermediul acestuia ajung sa cunosc foarte multi oameni faini si sa am parte de oportunitati pe care altfel nu cred ca le-as prinde. Lucrurile acestea cred ca or sa fie valabile intotdeauna, fie ca vorbin de un an, doi ani sau douazeci de ani de blogging.

Thank you, guys!

Sunteti minunati!

doi ani de blog Marius Calin

Comments

Lasa un comentariu