Cum a fost la Dakini si cum am trecut de la „ce se intampla aici?” la „wow, ce tare e!”

Cand am primit invitatia pentru Dakini Festival nu prea stiam daca sa o accept sau nu. Eu cu yoga sunt paralel si nici despre genurile muzicale de acolo nu stiam mai nimic. In articolul anterior v-am spus cum ar trebui sa arate festivalul din viziunea organizatorilor si acum e timpul sa va spun si care a fost impresia mea si cum m-am simtit dupa trei zile petrecute pe plaja din Tuzla.

Lucrurile amuzante au inceput sa se intample inca de pe drum cand am oprit la o benzinarie si am asistat la o scena de comedie dintre o doi tipi si o tipa care voia sa ramana acolo (pe la km 100 si ceva pe autostrada) pentru ca, asa cum zicea ea: sunt nebuna si voi nu vreti sa mergeti cu o nebuna. Apoi a scos telefonul si a inceput sa sune, probabil un elicopter ca s-o ia de acolo. Imi si imaginam scena; ajungeam in Tuzla, desfaceam o bere si dintr-o data se ridica nisipul de pe plaja, toti incepeau sa fuga si tipa cobora din elicopter, rochia rosie era in vant, cativa tipi isi dadeau ochelarii de soare jos ca sa o vada mai bine si eu varsam berea pe mine.

Apropo de drum, am fost norocos ca m-am ales si cu niste partenere de drum foarte cool (Maria, Alexandra si Anca) si n-a fost deloc aglomerat, asa ca am ajuns in Tuzla foarte repede. Nu, nu m-au platit ca sa le fac complimentul de mai sus, nici nu m-au amenintat cu ceva, cred.

Am ajuns la festival. In prima zi am nimerit la un workshop despre healing si ramasesem pur si simplu WTF cand vedeam ca oamenii dansau pe acolo si fiecare era in lumea lui. Partea si mai amuzanta pentru mine a fost cand am aflat ca aia era doar incalzirea si ca urma un workshop, the real deal la care am zis si eu ca particip, pana la urma ce putea sa se intample rau? Nici workshop-ul nu m-a prins de la inceput, dar dupa vreo 15 minute am inceput sa ma simt mai ok cu ceea ce se intampla acolo si am intrat si eu in joc.

Dakini

Apoi a venit seara si aveam de ales dintre cele 3 scene. Maria topaia pe la scena Psytrance vreo 30 de minute si apoi venea la Chill Stage ca sa se linisteasca putin si apoi sa o ia de la capat la Psy. Trebuie sa recunosc, erau momente in care ma gandeam de unde are nebuna fata asta atata energie?!

Am inteles abia a doua zi cand am inceput sa simt mai bine festivalul Dakini si sa realizez ca energia oamenilor din jur si vibe-urile pozitive stau la baza unui astfel de festival. Atmosfera asta pozitiva venea ca o incurajare ca sa dansez si eu macar o melodie. Si am facut-o. O melodie a fost tot ce a trebuit ca sa nu ma mai opresc pentru ceva timp. Ajunsesem la un moment dat la starea aia mentala in care nu imi mai pasa ce se intampla in jur si muzica suna atat de tare incat nu-mi mai auzeam gandurile si puteam, in sfarsit, sa uit de toate chestiile naspa si sa ma bucur de moment. Asta e un sentiment pe care nu-l traiesti oriunde si abia astept sa simt din nou aceleasi lucruri.

Si pentru ca Maria m-a incurajat sa scriu mai multe lucruri personale pe blog, trebuie sa recunosc faptul ca ea e una dintre persoanele care m-au ajutat sa inteleg mai bine oamenii de la festival si sa vad care e treaba cu cultura psy. Tot ea e de vina ca ascult Dub FX de 3 zile pe replay. Also, n-am crezut ca o sa ajung vreodata sa vorbesc atatea lucruri cu cineva la nici jumatate de zi dupa ce ne-am cunoscut. Partea faina e ca discutiile astea m-au ajutat sa ma simt intr-un fel mai ok si de acum incolo cred ca o sa fiu din ce in ce mai greu de multumit cu discutii de tipul small talk si o sa vreau sa vorbesc despre stele, univers si tot felul de ganduri pe care, in mod normal, n-ai avea curaj sa le spui cuiva ca sa nu fuga.

A doua noapte am stat la festival pana pe la ora doua si eram prea obosit ca sa mai merg pana la cort asa ca m-am gandit ca e o idee buna sa dorm in hamac, in fata scenei. M-am asezat frumos in hamac, am zis ca mai bine stau cu fata spre scena ca eram mai departe de boxe. Doua secunde au trecut si am fost atacat de lumini si reflectoare, moment in care am inteles ca trebuie sa stau cu spatele la ele asa ca m-am invartit cumva pe acolo fara sa cad si am ajuns in pozitia perfecta. Am fost leganat de bass-ul de la boxele de langa scena si asta a fost tot ce mi-a trebuit sa dorm cateva ore pana roua m-a trezit si mi-a soptit la ureche hei, e timpul sa mergi in cort si fa ceva cu hanoracul asta pe care tocmai ti l-am udat.

Undeva printre toate povestile astea am facut si poza asta in care ma uitam la vecinii din Eforie si ma gandeam ca as mai fi stat cateva zile acolo, poate se incalzea si apa din mare. Uite, de asta am uitat sa spun, apa a fost cam rece si abia mi-am facut curaj sa intru. Si asta asa, ca sa nu zic ca am fost acolo si n-am facut o baie in mare.

Ne uităm puțin la vecinii din Eforie și apoi ne întoarcem la muzica din festival. #dakini

#facutacutelefonul ca să vadă Iulia că astăzi nu mi-a spus că mă urăște:))

Posted by Marius A. Călin on Friday, 30 June 2017

Dupa ce am mers aproximativ 50 de km pe jos (asa zice aplicatia de pe telefon, adica o buna parte din ei sunt facuti in fata scenei dansand), ultima zi a fost destul de chill si m-am dus cu prosopul undeva pe langa scena, m-am intins pe jos si am dormit acolo, leganat iar de bass-ul boxelor. Cand m-am trezit erau foarte multi oameni in jurul meu si o tipa invartea un bat (nici acum nu stiu cum se numeste) si cred ca incerca sa nu ma loveasca cu el. M-am uitat la ea, i-am zis Hi, mi-a raspuns si ea la fel si n-am vorbit vreo 15 minute, timp in care verificam notificarile de pe telefon. Apoi a lasat batul ala jos si am intrebat-o daca pot sa ma joc si eu cu el, a zis da si asa m-am ales cu un nou skill si cu o activitate care m-a tinut aproape doua ore pana a venit la mine sa-mi spuna ca trebuie sa plece si ca vrea batul inapoi.

Cam asa a fost Dakini Festival pentru mine si ma bucur ca am ales sa merg. Bineinteles, au fost si cateva nemultumiri (despre care vorbesc mai jos) care pe mine nu m-au deranjat chiar asa de mult si, asa cum ti-ai dat seama din randurile de mai sus, am intrat in atmosfera de festival si m-am distrat. Iar ca sa nu las articolul sa se incheie intr-o nota negativa, v-am lasat la sfarsit o bucata din povestea pozei pe care am facut-o la stele.

Nemultumirile generale au fost cam asa:

-in prima zi n-am avut apa la dusuri/erau inchise, dar lucrurile au fost rezolvate destul de repede in sensul ca in a doua zi aveam apa rece, iar in a3a zi apa era calda (lucru pe care oricum il vad rar in Dr. Taberei). Glumesc, am centrala si nu, nu e replica de agatat.
-era un drum de acces din camping spre festival pe plaja, dar a fost inchis si trebuia sa ocolim foarte mult ca sa ajungem dintr-un loc in altul, dar mai apoi am aflat ca treaba asta venise de la autoritati si in a doua zi de festival, organizatorii au primit acordul sa deschida si acest drum.
-parcarea a fost destul de departe si multe masini au intrat aproape de festival, presupun ca au folosit metoda romaneasca. Ei bine, aici s-a mai rezolvat in zilele ce au urmat, dar va dati seama ca cine a reusit sa intre, si-a pastrat masina acolo si n-a mai plecat cu ea pana nu s-a terminat festivalul. Asta ramane o bila neagra, dar lasand deoparte faptul ca m-ar fi ajutat si pe mine ca masina sa fie mai aproape ca sa nu mai merg atat pe jos, nu m-a deranjat deloc si m-am bucurat de festival.

Si acum sa ne intoarcem la lucruri pozitive. In ultima seara am mers vreo 4km (pe la 2 noaptea) ca sa facem poze la stele si discutia dintre mine si Maria a decurs cam asa:

Eu: Pe unde ziceai ca e Galaxia?
Maria: Pe acolo, uite, o vezi?
E: Ce? Unde?
M: Vezi ceva gri acolo?
E: Aaaa, da, o vaaaad!
M: Azi nu vad toate stelele, trebuie sa-mi iau ochelarii.

Ii arat prima poza Mariei si da concluzia: da ISO mai mic, si mai mic, si mai mic, e prea calda poza, fa-o mai rece, hai ca mi-e somn si mor de oboseala, vezi ca eu merg incet. Incearca sa dai ISO maxim sa vezi cat de alb se face cerul.

Eu: Bine. *2 seconds later* Mariaaa, am orbit, uite ce alb e. Ah, cine e tipa?
M: S-a pierdut si vine cu noi spre camping.
E: Ah, ok, hai ca am facut destule poze si cred ca adorm pe trepiedul asta, hai la cort.

P.S. thanks HTag PR pentru invitatie, ne vedem si la anu!

Si aici poza cu Milky Way:

stele milky way

Comments

Lasa un comentariu