Q&A cu Wentorth Miller si Dominic Purcell la SuperHeroes Con 3 | Guest post

Mai jos aveti intrebarile si raspunsurile pe care mi le amintesc din timpul panel-ului Wentorth Miller & Dominic Purcell si meeting room-ului cu Went. Luati in considerare faptul ca ce am scris eu mai jos nu sunt exact cuvintele lor, sunt mai degraba o interpretare a raspunsurilor lor asa cum mi le aduc aminte (asta asa, ca disclaimer).

Wentorth Miller & Dominic Purcell

Exista posibilitatea sa se faca sezonul 6?

D: Cu siguranta! Fox este interesat, actorii sunt si ei interesati, singura conditie e sa fie povestea buna, sa merite spusa. Eu cred ca sezonul 6 ar trebui sa se concentreze pe relatia dintre cei 2 frati.

Primele 3 lucruri care te fac fericit si care iti vin acum in minte?

D: Fetele mele, surfingul si sa petrec timp cu mine

W: O banca in parc, o briza racoroasa de vant, o bere rece

Ai vreun model in viata?

W: […] Dominic e pentru mine un model […]

D: […] Si pentru mine Wentworth e un model, e un om foarte puternic si curajos si admir foarte mult faptul ca vorbeste deschis despre mental health si inspira atat de multi oameni cu povestea sa.

Daca ai putea sa retraiesti o ora din viata ta, ce ai alege?

D: As retrai 4 ore, nasterea fiicelor mele.

Ati fost implicati in castingul pt sezonul 5?

D: Nu, noi nu am fost implicati in procesul de casting, dar da, toata lumea se potriveste perfect cu rolul pe care il joaca, intreg cast-ul e fenomenal.Ce parte a actoriei ti se pare dificila?

D: Sa joc intr-un film care nu imi place.

W: Unele zile sunt foarte lungi, uneori 12 ore, alteori 14. Sunt foarte multi oameni, poate chiar mai mult de 100 si toti muncesc din greu pentru a obtine o scena buna si pentru mine poate fi dificil sa am rabdare si sa astept ca toata lumea sa isi faca treaba pentru ca eu, la randul meu, sa imi pot face treaba.

Cum ar fi trebuit sa se termine Jon Doe?

D: Multumesc pentru intrebare. Jon Doe a fost unul din primele mele joburi cand am ajuns in America. Identitatea lui Joe nu a fost niciodata…. scriitorii au adus vag aminte de asta, dar nu am aflat niciodata pentru ca serialul a fost anulat.

Cum va simtiti acum? Va bucurati de timpul pe care il petreceti aici?

W: Ca va bien! (“Ma simt foarte bine” in franceza)

D: Ma simt bine, familia mea e in Dublin si am petrecut doua saptamani foarte linistite la tara, dar ma bucur sa fiu aici, imi place Parisul.

Mai degraba ai continua cariera ca actor sau ca scriitor? Si daca ai continua ca actor, ce fel de roluri ai vrea sa joci in continuare?

W: O intrebare buna, multumesc. Evident ca as vrea sa le continui pe amandoua. Ideal ar fi sa scriu in timp ce joc si sa joc in timp ce scriu. Ca artist, cred ca e important sa ai mai multe activitati in acelasi timp. Cat despre personaje, mi-ar placea sa joc un antagonist intr-un fil horror. Sau sa joc intr-o comedie.

Ce iti place sa faci ca sa te relaxezi dupa o zi de filmari?

W: Sa ma plimb prin cartierul in care locuiesc, sa fac o baie fierbinte, sa vorbesc cu cineva drag, o masa buna, un filmulet care ma face sa rad. E foarte important ca dupa o zi grea de filmari sa ai o rutina de self-care, sa ai grija de tine.

Ti-ai dorit dintotdeauna sa joci un supererou? Ce supererou voiai sa fii cand erai mic?

W: Nu, nu era pe lista mea de personaje pe care as fi vrut sa le joc in mod deosebit. Dar s-a ivit oportunitatea si am fost suficient de destept sa accept jobul si ma bucur ca am facut asta. Cat despre supereroul care mi-ar fi placut sa fiu…. probabil ca majoritatea copiilor, Superman. Il admir mult pe Christopher Reeve. Si desi sunt sigur ca nu multi copii si-ar fi dorit asta, eu as fi vrut sa fiu Printesa Leia.

Daca nu deveneai actor, ti-ar fi placut sa fii cantaret?

W: Categoric nu. Am cantat in facultate si mi-a placut foarte mult, inca imi place sa cant, dar nu mi-as fi dorit o cariera in muzica. In momentul in care am absolvit facultatea si am venit in America planul meu era sa fiu un asistent de productie (?), voiam sa scriu si imi imaginam ca o sa am un job de la 9 la 5 si un salariu stabil. Dar dupa cativa ani mi-am dat seama ca… hey, sunt la Hollywood, sunt aici sa fiu actor, asta e meseria care mi se potriveste.

In meseria asta de actor, intr-o zi esti sus, adorat de toata lumea, in urmatoarea poti sa ajungi anonim. Iti e frica de asta, de faptul ca oamenii nu vor mai dori sa te vada intr-o zi?

W: Nu, nu imi e frica de asta. Eu joc in primul rand pentru mine, pentru ca imi face placere si ma face fericit. Si ma bucur cand oamenii apreciaza ceea ce fac si voi continua sa apar in filme/seriale pana cand oamenii se vor plictisi de mine. Actoria e o parte foarte importanta a vietii mele si chiar daca intr-o zi nu voi mai avea sansa sa apar in proiecte mari si ar trebui sa joc intr-un teatru mic, in fata a 10 persoane, tot as fi fericit, mai ales ca oamenii aceia ar fi acolo sa ma vada pe mine jucand.

In Prison Break ai lucrat cu substante chimice… Te-au invatat cum sa le folosesti?

W: Da, am fost instruit cum sa le folosesc, dar oricum, orice intrebare sau nelamurire as fi avut puteam sa o adresez numaidecat producatorilor si oamenilor care se ocupau cu recuzita si ma lamureau imediat.

Daca ar fi fost sa schimbi rolul cu Dominic in Legends of Tomorrow, care crezi ca s-ar fi descurcat mai bine?

W: Cred ca Dominic ar fi fost un Snart grozav. E un tip foarte amuzant si cred ca adevaratul lui potential s-ar vedea intr-o comedie. Cat despre mine, nu stiu daca as fi fost un Mick prea bun, Dominic face o treaba foarte buna interpretandu-l.

Ce iti place sa citesti mai mult pe pagina ta de facebook, mesaje serioase sau amuzante?

W: Asta depinde de ce vreti voi sa scrieti. Cred ca umorul este foarte important, dar la fel de important e sa nu jicnim atunci cand apelam la el. Mie imi place sa rad si imi place sa rad de mine, dar nu as indrazni niciodata sa fac glume pe seama altora. Respectul este esential pentru mine, astfel incat si eu la randul meu respect celelalte persoane si nu imi permit sa spun ceva la adresa lor ce i-ar putea jicni. Dar daca vreti sa spuneti o gluma buna sau ceva care sa ma faca sa rad, nu am nicio problema cu astfel de mesaje, ba chiar le apreciez.

Cum vezi tu viitorul MiSa?

W: O sa fie dificil pentru amandoi. Desigur, exista multa iubire intre ei si au o poveste impreuna. Dar amandoi au fost traumatizati in cei 7 ani in care au fost despartiti. Putem vorbi de un happy ending? Eu cred ca da, dar va necesita multa munca si mult efort din partea amandurora pentru a putea depasi tot ceea ce s-a intamplat.

Ce s-a intamplat cu The mourning portrait?

W: The mourning portrait era un film independent si nu s-au gasit finante pentru el. Asta se intampla destul de des cu filmele independente, dar din pacate a trebuit sa renuntam la proiect.

O poveste amuzanta de pe platourile de filmare?

W: Dominic mereu ma face sa rad, chiar si atunci cand se plange de ceva. Cand filmezi scene intense, pline de drama si de moarte, e important sa pastrezi atmosfera degajata pe platou, chiar si la seriale precum Legends care nu sunt atat de dark cum e Prison Break.

Simti energia oamenilor de aici, ca sunt atat de fericitit sa te vada si te admira atat de mult?

W: Da, simt energia lor, am avut parte de o primire foarte calduroasa aici si sunt recunoscator pentru asta. Unul din avantajele serialelor tv care ruleaza mai multi ani e acela ca in fiecare saptamana, noi “intram” in casele oamenilor si astfel, ei incep sa ne cunoasca. Asa ca atunci cand ma intalnesc cu fani pe strada sau la conventii, am senzatia unei reuniuni de familie.

Personajul tau preferat din cele pe care le-ai jucat?

W: Michael Scofield e foarte apropiat de inima mea, e un personaj pe care l-am jucat multi ani si pe care am ajuns sa il cunosc foarte bine. Cu Snart/Captain Cold m-am distrat foarte tare jucandu-l, chiar daca are si scene mai dark, e un personaj mult mai amuzant, pe cand Scofield e foarte serios, necesita mai multe resurse sa intru in pielea lui. Asa ca ambele personaje imi sunt foarte dragi si au un loc aparte in inima mea.

Care este locul preferat in care ai filmat pentru Prison Break?

W: Lasa-ma sa ma gandesc… nu il pot numi un loc preferat, dar locul in care mi-a facut cea mai mare placere sa joc a fost Joliet State Pen unde am filmat primul sezon din Prison Break. Desi nu stiu daca “mi-a facut placere” e sintagma potrivita, mai degraba am un respect foarte mare pentru locul ala. Fiind o inchisoare reala, e un loc cu o incarcatura emotionala foarte mare, multi oameni au murit acolo, au suferit, au trecut prin chinuri inimaginabile, asa ca nu pot numi un loc care a adus suferinta altora ‘preferat’. Dar cred ca locul ala a oferit serialului nota aia de realism pe care niciun platou de filmare nu ar fi putut sa o ofere, totul a parut mult mai credibil si ne-a ajutat si pe noi sa intram mai bine in pielea personajelor.

Cea mai frumoasa experienta ca actor si ca scriitor?

W: Cea mai frumoasa experienta ca actor… e greu sa aleg doar una. Probabil ca reboot-ul Prison Break. Ca actor, foarte rar ai sansa se te intorci la un personaj si sa ii spui in continuare povestea. Iar ca scriito… iubesc sa scriu scenarii, asta e partea mea preferata, sa stau acasa in living si sa conturez povestea personajelor.

Din pacate intrebarea urmatoare, sau mai bine spus observatia, nu o mai retin prea bine, dar o sa va spun pe scurt ideea, pentru ca mi s-a parut foarte fain punctul de vedere.

Fan: Tot ce voiam sa spun e ca apreciez foarte mult faptul ca vorbesti deschis despre comunitatea LGBT, e foarte important ca vedetele se implica in problema asta si incearca sa promoveze drepturile acestor oameni. […]

W: Facand parte din comunitatea LGBT, eu insumi fiind gay, e normal sa ma implic si sper ca vocea mea sa ii ajute pe cei care inca sunt in conflict cu ei insisi si sa le insufle ideea ca e important sa te accepti asa cum esti. Cred ca faptul ca eu am declarat ca sunt gay a “pus in dificultate” anumiti oameni si i-a facut sa reflecteze asupra acestei chestiuni, i-a facut sa isi reanalizeze “credintele” (vezi poate gasesti tu un sinonim mai bun la ‘beliefs’). Ceea ce vreau sa spun prin asta e ca poate printre cei care ma admirau inainte sa fac aceste declaratii, erau si oameni care nu tolerau comunitatea LGBT. Faptul ca au aflat ca o persoana pe care o admira face parte dintr-o comunitate pe care nu o inteleg si nu o accepta ii poate face sa reflecteze asupra modului lor de gandire. Au de ales intre a nu mai urmari cariera mea sau a acepte faptul ca o persoana pe care o admirau este gay. Lucrul asta ii poate face mai toleranti, ii poate face sa isi dea seama ca de fapt ei nu au nicio problema cu persoanele gay si ca totul era doar o preconceptie in capul lor. Si daca am reusit sa determin macar o astfel de persoana sa continue sa urmareasca ceea ce fac, si deci sa isi schimbe parerea despre comunitatea LGBT, atunci deja e un pas important in directia corecta.

Guest post scris de Andreea Budescu.

 

Lasa un comentariu