Ce fac cu SNSPA?

Ce fac cu SNSPA? asta e intrebarea careia inca nu i-am gasit un raspuns care sa ma satisfaca in totalitate. In urmatoarele randuri o sa va spun ce a insemnat pentru mine SNSPA, asteptarile pe care le-am avut si lucrurile care m-au dezamagit. 

Dupa ce am terminat liceul nu prea stiam ce facultate voiam sa urmez si deja ma vedeam student la jurnalism, dar parca suna mai bine Comunicare si Relatii Publice, asa ca am dat admitere la amândoua, FJSC si SNSPA. N-am ales istorie sau limba româna, ar fi fost totul prea simplu. In schimb am spus ca o sa dau admiterea la filosofie. Zis si facut. De indata ce am ajuns in curtea facultatii si faceam cunostinta cu cei alaturi de care urma sa dau examenul, mi-am pus intrebarea eu ce caut aici? Nu de alta, dar se pare ca exista pe site niste intrebari (100) din care pica la examen. Eu nu stiam asta si o tipa mi-a spus ca ea nu a rezolvat doua exercitii din suta aia. Ala a fost momentul in care m-am panicat putin, dar m-am calmat ca mi-am dat seama ca nu pot schimba nimic. Am dat examenul in aproape 40 de minute si m-am ridicat din banca. M-am indreptat spre profa si i-am spus gata in timp ce aranjam foaia pe catedra. S-a uitat mirata la mine si m-a intrebat „esti sigur ca nu vrei sa te mai gândesti sau sa citesti ce ai scris?” I-am spus ca am citit deja de vreo 4 ori ca ma simteam ciudat sa dau lucrarea asa de repede si am plecat.

Primul impact avut cu facultatea a fost frontal, mi-am luat din plin un 4 si un feedback care spunea „esti super superficial”. Deja nu mai intelegeam ce caut acolo si iar ma intrebam ce fac cu SNSPA?

Adevarul e ca aceea a fost doar prima intamplare din multe altele care aveau sa ma faca sa imi pun intrebarea asta.

Au urmat sesiuni in care, in loc sa invatam, preferam sa facem grupuri pe facebook si sa ne amuzam pe seama greselilor din cursurile anumitor profesori. Greseli care nu erau putine, pe principiul daca faci o treaba, s-o faci bine.

M-a deranjat foarte mult faptul ca au existat materii la care partea pratica lipsea cu desavarsire. Poate sunt eu mai nebun, dar niciodata nu am inteles la ce ajuta toata teoria asta fara practica. As prefera sa gresesc o gramada de lucruri in cadrul unei campanii fictive in timpul facultatii si apoi sa-mi explice cineva cu teoria aia in fata ce am gresit. Dar, in schimb, eu am aflat care sunt regulile, cum suna teoria si ce se facea pe vremea aia cand manualele au fost scrise. As vrea ca si profii sa inteleaga ca domeniul asta care se numeste comunicare se schimba foarte des si ca exista lucruri care nu mai sunt valabile de la o luna la alta, daca vorbim de ani… deja discutia o ia rara rau de tot.

Schimbarile nu vin doar in ceea ce priveste modelele teoretice. Mai degraba se schimba modul in care acestea sunt aplicate deoarece online-ul a castigat un avantaj urias asupra ziarelor, TV-ului si ale celorlalte medii de comunicare. Jurnalistii buni sunt mai rari ca un 10 la ISP(cine stie cunoaste si cine cunoaste stie), iar calitatea presei s-a lovit de partea de jos, lucru care a dus la o scadere foarte mare a gradului de credibilitate pe care il aveau ziarele.

In cadrul facultatii exista si un centru de consiliere sau ceva de genul care se numeste CeCOP. Ei bine, nu va puneti vreo speranta in acest ONG or whatever pentru ca am asteptat cateva luni sa imi raspunda la un mail in care le-am explicat cam intr-o jumatate de pagina de ce as vrea sa fac pratica la ei. Si treaba asta cu practica e cu dus si intors. Stiu colegi care au preferat sa vanda carti pentru editura facultatii la targul de carte si sa scape de cele 90 de ore de pratica. Insa eu n-am vrut asta, unul dintre motive fiind si faptul ca am asteptat 4 luni ca sa-mi raspunda cineva la mail-ul ala. Norocul a fost ca m-am impiedicat de un internship la Orange in timp ce navigam pe internet printre seriale si discutiile interminabile de pe Facebook.

Dar cine spune ca n-au fost si o gramada de lucruri bune? 

Am invatat sa nu imi mai fie frica de deadline-uri pentru ca stim cu totii cum gandeste un student. Daca ai o tema peste 3 luni, te vei apuca de ea peste fix 2 luni, 29 de zile si 20 de ore.

Am spus lucrul asta de multe ori si o sa-l repet de fiecare data cand am ocazia, cele mai importante lucruri cu care te alegi dupa o facultate de comunicare sunt prieteniile si cunostintele pe care ti le faci in aia 3 ani. Dupa ce scapi de facultate, primul lucru pe care ar trebui sa-l faci e sa iti cauti job-uri. Ei bine, treaba o sa fie destul de aiurea la inceput, o sa te intalnesti cu foarte multi dintre colegii tai pe la interviuri, o sa concurati pe aceleasi posturi si treburi d-astea. Dupa un an sau doi cand se mai linisteste treaba si fiecare a luat-o pe drumul lui te vei vedea in pozitia de a negocia cu fostii tai colegi, de a lega parteneriate sau chiar sa gasesti pe cineva la firma la care vrei sa te angajezi pe post de HR.

In principiu, inveti sa te descurci cam in orice situatie si asta e una dintre cele mai importante calitati ale unui om de comunicare. Pe langa asta, inveti si cum sa te porti cu oamenii pentru ca FCRP/SNSPA este un mediu foarte placut din punctul asta de vedere si poti sa vorbesti cam cu oricine fara sa afli apoi ca e vreun ucigas in serie sau ceva de genul (*ucigas in serie e dupa 5 crime si, de obicei, studentii de la SNSPA se opresc dupa primele 3).

Tot pe vremea cand eram student la FCRP am scris si prima mea poveste de dragoste.

Cateva dintre materiile la care va veti duce cu placere sunt: Introducere in Relatii Publice, Introducere in Publicitate si Comunicare Nonverbala, Management si Marketing.

Si chiar daca nu vei gasi raspunsul la intrebarea ce fac cu SNSPA? sigur vei stii daca exista viata dupa Imagologie, dar te asigur ca dupa cursul asta ca vei stii toti dracii si demonii din lume, asa ca iti vor iesi niste injuraturi foarte creative in trafic.

Poate ca nu am gasit raspunsul la intrebarea Ce fac cu SNSPA?, dar cu siguranta ma bucur ca am cunoscut foarte multi oameni faini in cei 3 ani de facultate si acum ma intalnesc cu ei pe la evenimente si le regasesc numele prin mail-urile pe care le primesc de la agentii.

*Daca ai ajuns pana aici, iti recomand sa citesti si articolul in care povestesc cum am incercat sa gasesc drumul spre facultate in anul 3 cand s-a schimbat locatia sediului.