Viata la Dunkin’ Donuts | Work & Travel | Guest post by Andreea C.

Mi-am adus aminte de cele doua veri in care am lucrat la Dunkin’ Donuts si de ai sai clienti foarte speciali. Bine, nu toti, multi erau chiar foarte simpatici, dar au fost si unii pe care i-as fi luat la palme pana ieseau din magazin. Acum insa mi se par foarte funny intamplarile respective asa ca sper sa va binedispun si pe voi.

Viata la Dunkin’ Donuts (si Baskin Robbins, adica brandul de inghetata afiliat Dunkin’) nu e chiar cea mai usoara. Pana la urma e un fast food, deci totul trebuie sa se desfasoare in viteza si de cele mai multe ori e aglomerat. Si cand ai coada pana in afara magazinului, tot ce iti doresti (not) e un client nehotarat/nemultumit/fitos/etc. Iar daca nu stiati, in America se respecta cu sfintenie zicala “clientul nostru, stapanul nostru”, deci trebuie sa te dai peste cap pana printesa (sau printul) paraseste magazinul fericit, chiar daca are cele mai stupide pretentii ever.

Nu ma mai lungesc, o sa scriu pe rand despre clientii astia “speciali” de care imi amintesc si ale lor cerinte si mai speciale.

  • Era dupa-amiaza, asa ca magazinul nu era aglomerat. A venit la casa un tip solid, cred ca avea cam 40-50 de ani si a comandat o cafea, a platit si apoi s-a dus la toaleta. Intre timp i-am facut cafeaua si am lasat-o in zona de pick up si mi-am continuat treaba. Cand a venit sa isi ia cafeaua m-a chemat sa ii fac alta pe motiv ca cineva putea sa ii puna ceva in bautura cat a fost el la baie, ca sa il inteleg ca el e doctor si ca lucruri din astea se pot intampla si bla bla. I-am facut alta cafea, no problem. A plecat omul fericit… doar ca s-a intors de 2 sau 3 ori ca sa ii mai pun zahar. Chiar radeam cu fetele cu care lucram ca respectivul sigur se intoarce ca sa ne vada cand l-am vazut ca se intoarce iar. Doar ca de data asta voia alta cafea pentru ca… ghiciti ce! Era prea dulce!!
  • Lucram pe tura de noapte, era destul de plictisitor si eram cam adormita (side note, ca sa intelegeti intamplarea, intr-o cafea medie se pun 3 masuri de zahar). Intra in magazin o tipa cu prietenul ei, comanda ‘nu mai stiu ce’ si doua cafele medii cu 15 masuri de zahar. O intreb nedumerita daca vrea 5 masuri de zahar, am crezut ca nu am auzit bine. Nu, ea chiar voia 15 masuri de zahar. Sa mai spun ca paharele alea au fost mai mult de jumatate pline cu zahar?!
  • Asta e povestita de o colega. A avut un client care a comandat un sandvis cu bacon, ou si cascaval, dar nu cu chifla (sau ma rog, bagel), ci cu…. o gogoasa cu glazura. Eu, in schimb, am avut un client care a vrut un sandvis cu carne de hamburger (sausage patty ii zic ei) si crema de branza cu capsuni.
  • La Baskin Robbins poti sa ceri mostre de inghetata ca sa stii ce vrei sa cumperi. Dupa ce a gustat destul de multe, o tanti (ca nu pot sa ii zic doamna) a vrut un milkshake cu inghetata de cookies and cream, adica Oreo. Ii dau paharul, gusta din el si mi-l da inapoi ca nu e suficient de dulce, sa ii fac altul. Treaba s-a repetat de 2 sau 3 ori, dar nu am inteles de ce, ca doar puneam aceeasi inghetata, deci nu avea cum sa aiba alt gust. Dupa ce a vazut ca e la fel s-a enervat si a cerut refund.
  • Pe tura de dimineata, cand e cel mai aglomerat si monitoarele sunt pline de comenzi, vine o duduie si comanda fulgi de ovaz (care erau, de fapt, un fel de porridge englezesc, pentru ca se faceau cu apa fierbinte). Ii pun fulgii in paharel, pun peste apa fierbinte, pun capacul si ii duc comanda. Dupa cateva minute se intoarce o colega cu paharelul respectiv pe motiv ca fulgii de ovaz nu erau facuti, ca duduia a spus ca nu a vazut sa avem aragaz ca sa putem sa ii gatim.
  • In America sunt foarte populare cardurile de fidelitate. Doar ca functioneaza putin diferit fata de cele de la noi, in sensul ca pui bani pe ele (minim 5 dolari se puteau depune daca imi aduc bine aminte) si cand platesti, primesti niste puncte in schimb. Iar cu punctele alea poti sa iei la X dolari cheltuiti (destul de multi) o cafea gratis sau o gogoasa sau naiba mai stie ce. La un moment dat cineva si-a schimbat comanda (sau a fost comanda inregistrata gresit, nu mai tin minte exact) si trebuia sa primeasca refund o suma sub 1 dolar. Cum era si normal, am luat bani din casa ca sa ii dau, dar tragedie mare, nu ii voia sub niciun chip cash, ii voia inapoi pe card, ca pierde puncte.
  • Tot inghetata, tot milkshake. Un sortiment de inghetata era pe terminate si in congelatorul din spate nu mai aveam alta. Vine cineva si cere milkshake fix cu inghetata respectiva, ii explic ca nu e suficienta si ca nu o sa iasa, dar el insista ca vrea cu inghetata ramasa. Ii fac milkshake-ul, il ia, gusta, evident ca nu ii place, apoi cere refund.
  • Desi aveam condiment station-ul langa usa (adica masuta aia cu zahar, paie, lingurite etc), prima intrebare pe care o primeam dupa ce clientii terminau de comandat era “Unde sunt paiele?”
  • Tot din seria “comenzi stupide”… “Vreau un sandvis cu bacon, ou si cascaval, dar fara bacon” sau “Vreau un smoothie cu capsuni si banane, dar fara banane”.
  • Seara, cand trebuia sa inchid magazinul, de obicei incuiam usa pe la si ’58 pentru ca nu trebuia sa mai inregistrez comenzi dupa ce se facea ora fixa. Nu doar o data s-a intamplat ca oamenii sa tipe prin geam ca e si ’59, de ce e inchis.
  • Inapoi la tura de noapte. In jur de 2.30 gogosile ramase de peste zi trebuiau aruncate, urmand ca pana pe la 3-4 sa le primesc pe cele proaspete. Un student venit tot cu Work & Travel a intrat in magazin dupa ce terminasem de aruncat gogosile si a inceput sa faca destul de urat ca ce, scrie pe usa ca e non-stop, cum de nu sunt gogosi.
  • Era dupa-amiaza spre seara, afara ploua si era destul de racoare. A intrat o tipa zgribulita, a venit sa comande si am inceput sa vorbim, am ajuns la subiectul “calatorii” si a ajuns sa imi povesteasca fanteziile ei sexuale in New York.
  • Tot povestita de o colega. A sunat cineva sa comande un tort de inghetata, i-a dat toate detaliile, ce forma sa aiba, ce aroma, ce sa scrie pe el si asa mai departe, iar la sfarsit a inceput sa se crizeze ca de ce nu i s-a spus inainte sa se apuce sa comande ca inghetata contine lapte.
  • “-Aveti inghetata soft-serve? (nr. Adica inghetata cum e cea din McFlurry)

-Da, doar de vanilie.

-Vreau si eu un soft-serve mediu de vanilie si ciocolata.”

  • O mama cu doi copii a comandat 2 Coolata (un fel de Frappuccino de la Starbucks), unul cu Oreo pentru fata si altul cu afine pentru baiat. Dupa ce ia paharele, se duc la masa. Baiatul vine inapoi la noi si ne roaga sa ii schimbam Coolata cu una de vanilie, ca nu ii placea cea cu afine. Ii facem bautura si ii dam paharul, baiatul pleaca la masa. Cateva minute mai tarziu vine mama la noi si incepe sa vorbeasca destul de urat, ca de ce nu i-am dat copilului ce a vrut, ca el a cerut ce avea si sora lui, nu vanilie.
  • Abia spalasem pe jos cand a intrat un tip in magazin (dar asta se intampla de fiecare data cand era ud pe jos). A venit sa comande ceva de la inghetata si cat eu ii faceam comanda a inceput sa danseze in magazin, fix cat sa trebuiasca sa spal iar dupa ce a plecat.
  • Ca sa ramana fierbinte, cafeaua era tinuta intr-un fel de termos mare care statea intr-un suport cu un fel de plita fierbinte. Daca se intampla sa scapi putina cafea pe mana, te ustura cateva minute bune. Chiar si in conditiile astea, unii oameni imi spuneau ca e cafeaua rece si ar fi vrut sa o bag putin cu cuptor.
  • Unii dintre cei mai amuzanti erau cei care, dupa ce stateau la coada la inghetata 10-15-20 de minute, deci aveau tot timpul din lume sa se gandeasca ce vor, ajungeau in fata vitrinei si se gandeau si se framantau ce aroma sa aleaga, de parca de asta depindea viata lor, iar in final alegeau tot ceva banal cum ar fi vanilie sau ciocolata. Acelasi scenariu se repeta si la sandvisuri. Si da, in spatele lor era coada pana la usa, dar pe cine sa intereseze…

Mi s-a cam facut dor de America.