Blogging, un an mai tarziu

Blogging, un an mai tarziu si multe lucruri de povestit.

Acum un an si cateva zile stateam in fata monitorului si incercam sa gasesc un nume cat mai potrivit pentru blogul meu si apoi urma sa nu inteleg care e treaba cu hostingul.

Dupa vreo ora am reusit sa imi cumpar domeniul mariuscalin.ro si am luat telefonul ca sa sun la o firma de hosting. Discutia a decurs am asa:

Buna ziua, am inteles ca aveti hosting.

Da, avem. – a inceput sa imi explice toate variantele.

Ok, eu nu stiu exact cum sta treaba cu astea, vreau sa imi fac un blog si as avea nevoie de x y si z. Apropo, as putea sa am prima luna de proba? Pentru ca eu nu cred ca reusesc sa pun blogul asta online, nici macar nu stiu cum se instaleaza Wordpress.

Dupa ce a ras putin, mi-a spus ca e ok, poti avea 30 de zile de proba.

In prima saptamana nu cred ca a fost noapte in care n-am stat cu ambele monitoare aprinse, unul pe blog/cpanel, iar celalalt pe youtube pentru tutoriale. Dar, dupa cateva zile reusisem, aveam blog!

Partea amuzanta e ca ceea ce n-am stiut atunci era ca sa-l faci e usor, greul vine atunci cand trebuie sa scrii articole si sa le faci sa para interesante.

In ziua cu numarul doi de blogging a aparut si primul articol. Am avut primele cuvinte de lauda, mi-am luat primele injuraturi, apoi a urmat primul articol cu peste o mie de vizualizari din cauza caruia mi-am luat si mai multe injuraturi.  Asa am inteles ca treaba asta cu blogging-ul nu e chiar asa de usoara pentru ca indiferent de ceea ce faci, vor exista oameni care sa fie impotriva.

Dupa prima luna de blogging in care am scris tot ce m-a taia capul, am inteles ca ceea ce fac eu acolo ajunge la niste oameni care pot fi influentati intr-o masura sau alta de ceea ce citesc. Bineinteles, mi-a luat ceva timp sa descopar lucrul asta si treaba s-a desfasurat cam asa:

Vorbeam pe skype cu o prietena, iar la ea acasa mai era o prietena de-ale ei. Nu stiu cum am ajuns sa vorbim despre blogul meu, moment in care prietena ei a vrut sa intre pe el si sa vada despre ce scriu. A citit cateva minute si a inceput sa planga. Asta a fost momentul in care mi-am dat seama ca ceea ce scriu nu trebuie sa fie pur si simplu niste texte aruncate aiurea pe o pagina pe net, ci trebuie sa imi asum ceea ce pun acolo.

Odata cu blogul, viata mea s-a schimbat foarte mult. Daca in primele cateva luni, totul parea destul de normal si activitatea mea pe blog s-a desfasurat exclusiv online, apoi au venit propunerile de parteneriate si am inceput sa ii cunosc pe ceilalti bloggeri. Brusc m-am trezit intr-o lume despre care nu stiam nimic. Ma aflam intr-o aventura blogosferica. 

Imi amintesc si acum prima vizionare de film la care nu stiam ce trebuie sa fac, de unde sa iau biletul, prima recenzie scrisa intr-un mod atat de haotic incat mi-a fost frica in momentul in care am trimis link-ul distribuitorului. Apoi a urmat primul eveniment  doar cu bloggeri la care eram inconjurat de atatia oameni pe care nu ii cunosteam.

Ea este Dudus, responsabila cu prezenta mea la filme pentru ca de fiecare data ajunge prima si tine biletele pentru ca ametitul de mine probabil le-ar pierde inainte sa intre in sala.

dudus marius calin

Apoi au inceput sa se intample si mai multe lucruri frumoase, am fost invitat ca trainer in cadrul unul workshop organizat de ATIV unde le-am vorbit studentilor despre intamplarile pe care le-am avut de cand mi-am deschis blogul si le-am spus cate ceva despre metode de a-ti construi un brand in mediul online. A fost prima data cand am vorbit in fata unor oameni pe care nu ii mai vazusem niciodata si nu am stiut la ce sa ma astept, dar totul a mers exact asa cum trebuia, a fost mai informal de cat ma asteptam si asta nu poate decat sa ma bucure.

Si cum as putea sa uit de Color Run? Un eveniment la care voiam sa particip inca de anul trecut, dar nu stiu cum am facut prostia de a nu merge. Anul asta am rezolvat problema si de acum incolo imi propun sa nu ratez nici o editie.

Stiu ca poate suna a cliseu si ca foarte multi bloggeri ti-ar spune asta, dar cele mai frumoase lucruri pe care le-am castigat intr-un an de blogging sunt prieteniile pe care le-am legat cu niste oameni pe care nu cred ca as fi avut cum sa ii cunosc altfel.

Iar cand vine vorba de evenimentele dedicate bloggerilor, de fiecare data m-am simtit ca intr-o mare familie. Nu era genul ala de atmosfera de petrecere unde te rogi inainte sa intri in camera sa nu dai peste niste dubiosi sau ceva de genul. E o senzatie foarte faina sa mergi intr-un loc si sa stii ca imparti lucruri comune cu toti oamenii aia de acolo, sa stii ca poti sa intri cu oricine vrei in vorba fara sa para vreo chestie deplasata si sa te distrezi fara sa te gandesti ca poate oamenii aia te judeca pentru ca poate te agiti prea tare cand nimeresti popicele la bowling sau ca joci Unreal Tournament mai prost decat foloseste bunica facebook-ul. Nu-i asa, Cosmin, Andreea?

Si undeva in calatoria asta blogosferica am reusit sa o cunosc si pe Iulia Matache, o Super Gulie care s-a pozat cu blogul meu cand era la inceput. Am impartit cu ea banca la o gramada de evenimente si nu voi uita niciodata cum ea si Dudus faceau echipa ca sa ma scape de vreo nebuna care ma urmarea. As spune ca nu o sa mai fie cazul sa faca asta, dar nu promit nimic.

marius calin, iulia matache, gulia

Si lista ar putea continua la nesfarsit, sunt atatea nume pe care le-as mentiona in articol, dar timpul este scurt, memoria mea selectiva in functie de ora, minutul si secunda in care ma aflu si pana imi amintesc eu tot, ar trece ziua asta, asa ca ii rog pe cei care nu se regasesc aici sa nu arunce cu pietre pentru ca vor urma si alte articole si am eu grija sa afle lumea de voi.

Acum, un an mai tarziu, am ajuns sa vad peste 70 de filme, weekend-urile mele nu mai sunt lipsite de evenimente, simt ca traiesc mai mult, reusesc sa ma bucur de fiecare clipa si de fiecare data cand merg la un eveniment nu pot sa fiu decat fericit pentru ca stiu ca o sa intalnesc acolo oameni faini.

Un lucru care m-a impresionat a fost ca cel mai vizualizat articol al meu este recenzia filmului Me Before You care a reusit sa stranga aproape 8 mii de vizualizari.

Inainte de final va voi lasa poza asta aici pentru ca este locul la care ma voi gandi toata iarna asteptand sa fie din nou vara.

Asa ca ridic o sticla de bere pentru toti oamenii pe care i-am cunoscut pana acum si inca una pentru cei pe care urmeaza sa ii cunosc. Urmeaza si mai multe chestii faine, evenimente, iesiri si sticle goale care ne vor umple capul de idei, blogurile de articole si memoria de amintiri.