Cronica de concert | Queen + Adam Lambert la Bucuresti

Dupa ce ne-a povestit cum a fost cu Work & Travel in America, Andreea a revenit pe blog cu un articol despre concertul Queen+  Adam Lambert.

Biletul la Queen + Adam Lambert l-am luat imediat ce s-au pus in vanzare. De fapt l-a cumparat o prietena si pentru mine. Nu l-am luat atat de repede pentru ca as fi o mega fana Queen, ci pentru ca un astfel de concert nu putea fi ratat si ma gandeam ca o sa se vanda foarte repede toate biletele. Pe langa asta, imi place mult vocea lui Adam Lambert si chiar imi doream sa il vad live, desi nu ma gandeam ca o sa ajunga vreodata in Romania. Iar cand au anuntat cei de la Grimus ca vor canta in deschidere, bucuria a fost de doua ori mai mare.

Am ajuns destul de devreme in Piata Constitutiei, pe la 5. M-am tot gandit daca are rost sa stau atatea ore in soarele groaznic de alaltaieri, dar imi doream sa stau langa gard cel putin pentru concertul Grimus, asa ca m-am hotarat in cele din urma sa ma duc de la pranz. Cu toate astea, nu i-am vazut nici pe cei de la Jeremy?, nici pe cei de la Electric Pyramids. Lumea nu se inghesuise sa vina devreme, erau cam doua randuri de oameni la gardul fiecarui sector, asa ca am ales sa stau la umbra pana pe la 7. Cand am intrat in zona A, majoritatea celor de acolo stateau in dreapta scenei unde era deja umbra, asa ca am profitat de faptul ca in stanga nu erau prea multi oameni si mi-am facut loc direct langa gard.

Pe la 8 fara 20 si-au facut in sfarsit aparitia Grimus si drept sa spun, ma uitam cu jind la cei din Gold si mi-as fi dorit sa fiu acolo, langa scena, unde e cea mai faina atmosfera la concertele lor. Mi-a parut tare rau ca in zona in care am stat eu nimeni nu parea sa ii stie. Sau poate nu le placea Grimus? Evident ca eu am sarit si cantat la fiecare piesa, am tipat cat m-au tinut plamanii si i-am aplaudat cu fiecare ocazie. Cei din jurul meu pareau sa se uite cam ciudat la mine si nu cred ca intelegeau prea mult entuziasmul meu, but who cares? Omuletii astia care erau la cativa metri in fata mea pe scena sunt FANTASTICI! Spre sfarsitul recitalului lor am vazut ca se mai dezghetase putin lumea de langa mine si incepusera sa aplaude timid, dar tot ma ofticam cand vedeam ca baietii isi dau sufletul pe scena si ei parca nu observau asta. Nu stiu daca pot sa descriu suficient de bine cat de rau imi pare cand vad ca muzica de o asemenea calitate nu e apreciata asa cum ar trebui si imi venea sa ma duc la fiecare om din piata aia, sa ii dau doua palme si sa ii strig “Trezeste-te!! Nu vezi cat de bine suna oamenii astia, cat de impecabil canta, cat de multa energie transmit publicului?? Uita-te la ei, sunt aici, in fata ta, bucura-te de muzica lor ca sunt geniali!!”. Din pacate situatia asta reflecta destul de bine realitatea muzicii underground si realitatea e ca majoritatea oamenilor prefera sa le bubuie in cap aceleasi melodii de dimineata pana seara la radio, cu bumtzi bumtzi si versuri inteligente ca “Yes, I did it, I did it, mama “, decat sa asculte si sa aprecieze muzica cu adevarat buna, cu mesaj si sound diferit.

Ok, rant over. Inapoi la concert. Cum era de asteptat, Bogdan nu a avut stare pe scena nici de data asta si a coborat de cateva ori printre spectatori si a cantat de acolo asa cum ne-a obisnuit. Recitalul lor s-a incheiat cu Umbre si mi-ar fi placut sa aud toata piata aia mare cantand odata cu ei, dar asta e.

13502878_10154027345043859_4349922159927780547_o

La scurt timp dupa ce au parasit ei scena au fost coborate panzele cu Queen si putin dupa ora 9 legendele si-au facut aparitia. Am ramas fascinata de vocea lui Adam, de solo-urile de chitara ale lui Brian May, de carisma lui Roger Taylor, de scena, de lumini, de atmosfera, de public. Din punctul meu de vedere, totul a fost la superlativ la concertul asta! Si daca la Maroon 5 aproape ca-mi pare rau ca am dat banii pe bilet la cat de fad a fost concertul, aici imi pare rau ca nu mi-am luat bilet la Gold, sa fiu si mai aproape de magia de pe scena.

Initial am fost putin dezamagita ca Adam nu a salutat publicul si ma gandeam ca o sa se repete figura de la Maroon 5, cand nu s-a comunicat deloc cu oamenii veniti sa ii vada, dar dupa vreo 4 sau 5 melodii l-am auzit spunand intr-o romana stalcita, dar foarte simpatica “Ce faci, Bucuresti?”. Si de aici, totul a decurs atat de frumos si firesc. Adam a strecurat glumite pe toata durata concertului, ba chiar a si coborat de pe scena spre final si a salutat fanii din primul rand (lucky them), Brian a avut si el interventii foarte frumoase si a facut selfie-uri pe scena cu publicul in spate, iar Roger mi s-a parut ca a interactionat extrem de mult cu publicul, chiar daca in majoritatea timpului asta s-a intamplat prin intermediul camerei care il filma. Si ca si cand nu ar fi fost asta de ajuns, pret de cateva melodii tobele au fost mutate in fata pe pasarela si toti au cantat de acolo, tocmai pentru a fi cat mai aproape de public.

Ca tot am zis putin mai devreme de Maroon 5, trebuie sa o zic si pe asta… Adam Lambert il intrece cu muuuuult pe Adam Levine la capitolul imagine (da, si la voce)!

Ce nu o sa pot sa inteleg ever e tot hate-ul asta directionat catre Adam pe care l-am tot citit de ieri incoace peste tot pe Facebook. Ba ca nu are voce, ba ca face bani “pe carca” lui Freddie, ba ca de ce isi permite sa cante melodiile Queen, ba ca una, ba ca alta. Omul asta a cantat impecabil alaltaieri seara si a aratat ca are o voce de milioane. Si nu, nu se crede Freddie si nici nu vrea sa il copieze. A spus-o el cu gura lui in timpul concertului. “I am not Freddie, but I love him as all of you here”. Si atunci de ce atata ura? Da, Queen nu o sa fie niciodata la fel fara Freddie, dar au facut o treaba mai mult decat excelenta si a fost un concert memorabil. Si cred ca ar trebui sa fim recunoscatori ca am avut sansa de a vedea un asemenea spectacol, de a asculta melodiile lor live si de a-i vedea pe ei, adevarate legende, in Romania. Eu tind sa cred ca oamenii uita ca o formatie nu e compusa doar din vocalist si ca si instrumentistii sunt la fel de importanti. Si in loc sa aprecieze efortul lor de a duce muzica mai departe si de a da sansa si generatiilor tinere sa descopere fenomenul asta, arunca cu pietre.

Am tot citit aberatii de genul “Freddie se rasuceste in mormant cand vede ce s-a ales de piesele lor”. De ce fratilor, de ce sa se rasuceasca in mormant? Adam le canta chiar foarte bine si se vede si cu ochelari de cal ca ii respecta enorm de mult atat pe Freddie, cat si pe ceilalti. Am vazut aseara un om foarte modest, un om recunoscator ca are sansa de a duce mai departe muzica Queen, un om care da tot ce are mai bun pe scena. Iar Brian si Roger se vede ca il apreciaza si ca se bucura sa fie pe scena alaturi de el. Iar Freddie… Freddie a fost cu ei alaltaieri seara. Prin muzica, prin toata energia aia pozitiva, prin emotii, prin proiectiile de pe ecrane. Iar cel mai emotionant moment al serii a fost fara doar si poate “Love of my life”, cand Brian a cantat piesa in “duet” cu Freddie si cu noi, publicul. Pentru ca da, trebuie sa spun ca publicul a fost fenomenal aseara. A cantat de la prima pana la ultima nota, ba chiar au fost momente cand se auzea mai tare ca cei de pe scena. Nu stiu daca am mai vazut in Romania un public atat de entuziast si primitor.

Singurul minus pe care il gasesc in momentul asta e faptul ca nu au cantat Show must go on! Am sperat pana in ultimul moment ca o sa se intoarca pentru al doilea bis si ca o sa cante si piesa asta… si am auzit destui oameni si in piata, in timp ce ne indreptatm spre iesire, care si-ar fi dorit sa o auda.

De asemenea, nu pot sa nu felicit organizatorii. Accesul s-a facut foarte lejer, baruri au fost suficiente (chiar daca apa a fost cam calda, trecem peste), am vazut si mult personal medical in zona, bodyguarzii de la BGS ne stropeau periodic cu niste sticlute cu apa (asemanatoare cu sticlele cu spray de spalat geamul), sonorizarea a fost excelenta, cadrele filmate in timpul concertului si proiectate pe ecrane au fost absolut superbe… ce mai, felicitari Emagic!

Categoric, concertul asta o sa fie greu de egalat de tot ce va urma in Romania in perioada urmatoare, ba as indrazni sa spun chiar in anii urmatori. Drept sa zic, ultimul concert care m-a impresionat la fel de mult a fost Lady Gaga in 2012, dar am mai si ratat din concertele mari care au fost la noi in tara in ultimii ani. Mi-as dori totusi ca de acum incolo sa nu mai existe prejudecati atat de stupide (nr. “Queen nu exista fara Freddie, Lambert nu are ce cauta cu ei”) si oamenii sa se bucure de muzica, sa se bucure de adevarate legende care apar pe scena in fata lor, sa se bucure ca inca avem in Romania concerte atat de spectaculoase… sa se bucure de prezent si de toate momentele astea cu adevarat deosebite!

Am vazut un Adam Lambert cu o voce colosala, un Brian May cu solo-uri fascinante de chitara, un Roger Tayler incredibil de carismatic… Multumesc pentru muzica si pentru avalansa de emotii, Queen + Adam Lambert! Un concert la cel mai inalt nivel din toate punctele de vedere!

Foto: Alin Pandaru | pandutzu.com

Text: Andreea C.

Comments

Lasa un comentariu