The Color Run Tropicolor m-a colorat din cap pana in picioare

Sambata am participat la The Color Run Tropicolor si am avut ocazia sa vad cum e sa alergi printre culori si sa mergi la un maraton unde conteaza doar sa te distrezi, nu si timpul in care termini cursa. Am plecat de acasa cu impresia ca eu chiar trebuie sa alerg 5 KM si nu prea stiam la ce sa ma astept. De indata ce s-a dat startul am inteles ca nu e vorba despre cum si cat alergai, ci despre cat de colorat ajungi la linia de sosire.

O alta parte foarte tare a fost faptul ca atunci cand am plecat din Piata Constitutiei si am trecut prin Centrul Vechi, multe dintre persoanele care treceau pe langa noi faceau comentarii de genul ce tare, ce dragut, uite ce colorati sunt. Sincer sa fiu, ma asteptam ca oamenii sa se uite mai ciudat la noi cand treceam pe strada plin de culori, dar se pare ca foarte multi au aflat de Color Run – Tropicolor si nu li se mai pare ceva asa de ciudat, ba chiar o fetita de vreo 6 ani care se plimba cu mama ei prin Centrul Vechi a spus uite-i, vin de la cursa.

Si acum urmeaza povestea cursei:

Pe la ora 16 am ajuns in Piata Constitutiei, adica destul de tarziu incat sa ratez antrenamentul oficial. Caldura de afara promitea o zi perfecta pentru distractie si chiar asa a fost! Uita-te bine la poza de mai jos ca s-ar putea sa nu ma recunosti mai tarziu :))

The Color Run Tropicolor Marius Calin

Cursa a inceput, am alergat vreo 500 de metri si apoi n-am mai vazut nici un aparat foto in jur si am inceput sa mergem incet. Am incercat sa-i explic Andreei ca la cat de rea e ea, sufletul ei negru nu ar putea fi colorat si mi-a dat o palma… E in vlog treaba asta si daca o vedeti sa-i spuneti ca nu e frumos ca ma loveste. For real! Is not nice.

Dupa cinci KM, unul alergat si patru in care am mers si am facut poze am ajuns la linia de finish unde ne-au asteptat muzica si un nor de culoare. Am inceput sa facem si mai multe poze si am pus una si pe Facebook doar ca sa ma troleze tatal meu si sa-mi spuna ca daca vreau sa intru in casa trebuie sa trec pe la spalatorie inainte. Thanks dad :))

Dupa cursa, Andreea a vrut sa ii fac poze si vreau sa le multumesc oamenilor care i-au photobombat poza. Chiar e rea si merita, pacat ca pana la urma i-a iesit poza… Dar asta e, accidente se mai intampla.

Participarea la editia de anul acesta m-a facut sa realizez cat de mult imi pare rau ca nu am fost si la editiile anterioare. Dar acum stiu ca n-o sa mai ratez vreuna si o sa va las cu cateva sfaturi pentru urmatoarele editii The Color Run, zis si Happiest 5k on the Planet:

  • Nu va ganditi ca trebuie sa terminati traseul in timp record, dar nici nu o luati pe scurtatura pentru ca cei 5km sunt foarte fun chiar daca nu ii alergi.
  • Opriti-va daca vreti sa faceti poze pe traseu, dar incercati sa nu-i incurcati pe cei care vor sa alerge.
  • Zambiti atunci cand vedeti camere si luati-o la fuga, asa va veti lauda prietenilor ca ati alergat tot maratonul :))
  • NU radeti atunci cand treceti pe la punctele cu culori pentru ca o sa faceti ca mine, adica o sa mancati culori si o sa aflati ca sunt sarate si ca nu tin de foame.
  • For real, aveam dintii mov.
  • Enjoy it and have fun! 

Multumesc Orange pentru invitatie 😀

 

The Color Run Tropicolor Marius Calin