Concert The Mono Jacks, Grimus, Toulouse Lautrec, Mr.jurjak | GALERIE FOTO

*Articolul este scris de Andreea C.

Sambata l-am luat pe Marius in Otto la concertul Jurjak, Toulouse Lautrec, The Mono Jacks si Grimus. De fapt mai mult l-am tarat in club decat sa vina “de buna voie si nesilit de nimeni”. Dupa ce l-am batut la cap cateva zile cu concertul asta si imi tot zicea ba ca e obosit, ba ca are de salvat lumea mai ceva ca fetitele Powerpuff, ba ca are de scris (ha, voi credeti asa ceva? Nici pentru licenta lui nu a scris in weekend), s-a dat batut intr-un final si a venit cu mine, ca oricum nu prea avea de ales. Pana la urma mi-a dat dreptate ca a fost foarte tare, dar poate va scrie si el cateva cuvinte.

Pe Grimus nici eu nu ii stiu de foarte mult timp din pacate, i-am descoperit acum o luna si ceva cand am fost la concertul lor aniversar de 10 ani (stiu, stiu, tarziu… nu dati cu pietre, please). Tot atunci i-am auzit prima data si pe Toulouse Lautrec si pe The Mono Jacks. Nu stiam la ce sa ma astept cand am fost la Arenele Romane in februarie, nu stiam nicio melodie de-a lor si nu aveam idee daca o sa stau pana la sfarsitul concertului sau nu. Acum probabil va intrebati ce naiba cautam la un concert unde nu stiam formatiile care urmau sa cante (ii stiam doar pe Byron pe care ii auzisem la sfarsitul anului trecut). Pai… treaba sta cam asa. Cand a inceput 2016 mi-am propus ca in fiecare luna sa merg la cel putin un concert al unui cantaret sau al unei formatii pe care nu ii stiu sau nu i-am mai vazut live pana acum. By the way, va incurajez si pe voi sa faceti chestia asta, puteti sa aveti parte de niste surprize tare placute si sa descoperiti muzica foarte misto. Asa se face ca mi-am cumparat biletul la concertul aniversar Grimus cu vreo 3 zile inainte. Long story short, cand s-a terminat concertul as fi vrut sa dureze toata noaptea si aveam cea mai pozitiva stare posibila. A fost fara doar si poate unul dintre cele mai faine concerte la care am fost si am cantat de la inceput pana la sfarsit versuri prinse in zbor desi nu le ascultasem melodiile inainte. Cu Grimus a fost…. love at first song. Nu ma mai lungesc acum cu concertul din februarie, dar o sa va povestesc cum a fost in Otto.

Prima data au urcat pe scena Jurjak, dar nu pot sa spun ca m-au impresionat. Desi mi-a placut vocea solistului si melodiile suna bine, as fi vrut sa interactioneze mai mult cu publicul si sa creeze atmosfera. Au urmat Toulouse Lautrec care, spre deosebire de Jurjak, au avut un moment mai fain, lumea s-a simtit bine, a dansat si a cantat cu ei. Doar ca eu eram nerabdatoare sa ii vad pe The Mono Jacks si Grimus asa ca, drept sa spun, asteptam ca cei de la Toulouse Lautrec sa termine de cantat. As vrea totusi sa ii vad doar pe ei intr-un concert, sa ma bucur de prezenta lor pe scena fara sa imi stea gandul in alta parte.

The Mono Jacks au fost foarte foarte tari! Doru Trascau face un super show cu chitara si are un timbru vocal tare interesant, e o adevara placere sa il asculti cantand. Am ramas impresionata si de data asta de cat de bine suna melodiile lor live, si chiar daca sunt mai linistiti ca cei de la Grimus (desi Doru are o energie fantastica), mi-a fost imposibil sa imi iau ochii de la scena. Parca as fi vrut totusi sa interactioneze putin mai mult cu publicul, dar cand muzica are o calitate atat de buna pot sa trec cu vederea fara probleme amanuntul asta. Cred ca cel mai mult mi-a placut Tablou, probabil si pentru ca e una dintre melodiile care imi plac cel mai mult de la ei, dar asa cum am zis deja… tot ce canta ei suna bine. Big big like!

Destul de tarziu, pe la 2.30, au urcat in sfarsit Grimus pe scena. Eram curioasa daca si la un concert in club pot face aceeasi atmosfera faina ca la Arene si mi-au confirmat asta inca de la inceput. Bogdan Mezofi a venit pe marginea scenei chiar de la prima melodie, iar la In your eyes, a doua melodie, publicul canta deja la unison cu ei. Desi aveam aparatul foto la mine si as fi vrut sa il mai testez putin, am abandonat rapid ideea si l-am bagat inapoi in geanta, atmosfera era prea faina si am ales sa cant, sar si dansez impreuna cu restul publicului. Nu stiu sincer cati oameni au fost, tind sa cred ca nu foarte multi din ce am vazut, dar de fiecare data cand “primeam” noi microfonul se auzea fain de tot. Un moment care mi-a placut mult (bine, tot concertul a fost tare, dar ati prins voi ideea) a fost la Priveste-ma cand Bogdan s-a asezat pe marginea scenei sa cante. Cred ca stiti cu totii atmosfera aia intima care se creeaza la concertele mai mici, cand artistul se apropie foarte mult de public, publicul canta din tot sufletul alaturi de el si aproape poti sa simti schimbul de energie. Ei, cam asa ceva s-a intamplat sambata la melodia asta. Ce-i drept, cam pe toata durata concertului se putea simti schimbul asta de energie, cei de la Grimus au o relatie fantastica cu cei aflati in fata scenei si cred ca numele lor ar putea aparea cu succes in dictionar in dreptul expresiei “a-ti da sufletul pe scena”. Bogdan a coborat de mai multe ori in public sa cante, ba chiar i-a luat pe cei care stateau mai spre marginea scenei si i-a adus mai in fata si a interactionat cu noi din prima pana in ultima secunda. Sincer sa spun, cred ca asta e cel mai frumos lucru pe care il poate face un artist. Si cred ca e si rewarding, pentru ca negresit toata energia asta pozitiva se intoarce la ei si in urma raman multe zambete si momente frumoase.

Grimus ne-au cantat si incantat pana pe la 4 dimineata si au fost singura formatie din seara respectiva care s-a intors pe scena pentru bis. Si chiar si asa, publicul tot nu voia sa ii lase sa plece… atat de faini au fost! Da, nu ii stiu de foarte mult timp, dar m-am indragoatit de muzica lor si de tot ce fac ei frumos pe scena. Un concert Grimus e o experienta si daca nu ati apucat sa ii vedeti live pana acum, stati cu ochii in 4 dupa concertele lor si cum anunta unul, dati fuga sa luati bilete. Va promit ca o sa plecati cu o stare de euforie de la concert si nu o sa va para rau. Sau ba da, o sa va para rau ca nu ati mers mai devreme sa ii vedeti, cum imi pare rau si mie de altfel.

Singura obiectie, daca pot sa ii spun asa, legata de concertul de sambata, e ca as fi vrut tare mult sa-i vad pe cei de la Grimus cantand macar o melodie impreuna cu cei de la The Mono Jacks (de preferat In your eyes, haha). Publicul a cerut melodia inca o data la bis, asa ca sigur nu ar fi stricat sa o cante de doua ori). La Arene au sunat bine de tot impreuna si mi-a placut interactiunea dintre Bogdan si Doru si sper ca la urmatoarele concerte sa revad un moment cu ei doi pe scena.

*Articolul este scris de Andreea C. si pozele sunt facute de mine.