Cum mi-am petrecut o vara in America | Guest Post by Andreea C.

Povestea despre o vara in America incepe in momentul in care am ajuns la casa in care urma sa locuiesc si colega vorbea de zor cu mama ei pe Skype.  Era o tipa din Rusia cu aspect de asiatica si parea foarte de treaba. Am stat de vorba cu ea o vreme, apoi a mers cu mine pana la magazin si ne-am intors acasa unde am mai stat de vorba pana pe la 3 jumate cand a plecat la munca. In scurt timp am abandonat ideea de a merge sa vad plaja si oceanul, eram prea obosita asa ca am tras un pui de somn bine meritat pana pe la 9 sau 10 cand m-am trezit doar pentru a vorbi cu managera ca sa stiu la ce ora sa merg la munca a doua zi.

Dimineata m-am trezit in sfarsit super odihnita si am mers la magazin. La prima vedere managera mea parea foarte draguta, o rusoaica blonda dupa al carei par lung am tanjit toata vara si pe care am vrut sa o tund in nenumarate randuri sa-mi fac o peruca, dar in scurt timp am aflat ca era destul de scorpie si ca nu ii convenea nimic. Gasea mereu nod in papura si ii placea sa se ia de noi din orice motiv. Prima zi a fost oarecum ok, am aranjat lucruri prin magazin si am impaturit tricouri toata ziua, dar inca eram destul de intimidata de tot ce mi se intampla incat nici pauza nu mi-am luat.

Cand am ajuns acasa am mancat ceva repede si m-am bagat direct in pat, desi cred ca era doar vreo 9 ceasul. Voiam sa fiu sigura ca am timp sa ma odihnesc si ca aud ceasul dimineata. Urmatoarele zile au fost la fel… magazin, acasa, somn. Nu am ajuns sa vad plaja decat dupa vreo 4-5 zile, cu rusoaica nu ma mai intersectam pentru ca ea lucra pana pe la 11-12, din camera nu prea voiam sa ies, mamei ii plangeam la telefon in fiecare zi ca vreau acasa. Ce mai… o adevarata poveste primele mele zile in America.

Sambata urma sa ni se afiseze orarul pentru urmatoarea saptamana si speram eu ca dupa 4-5 zile de lucrat cate 11-12 ore pe zi, urma sa am luni sau marti zi libera…. mare a fost dezamagirea cand am vazut ca aveam liber abia joi. Tin minte ca am ajuns acasa si am sunat-o pe mama sa ii spun ca eu mai stau 2-3 zile si vin acasa, ca nu imi mai simt picioarele si mijlocul, ca nu vreau sa imi distrug toata vara si sa ma intorc in toamna la facultate si sa fiu super obosita…. si multe alte vaicareli de genu de ma si bufneste rasul cand imi amintesc.

Dar pe masura ce treceau zilele am inceput sa ma obisnuiesc din ce in ce mai mult cu fusul orar si cu munca la magazin, incepusem sa ies din camera mai des si sa vorbesc cu cei din casa, nu ma mai culcam asa devreme si apucam sa ma intalnesc si cu rusoaica.

Da, vorbesc mult de rusoaica, pe parcursul verii a devenit prietena mea cea mai buna de acolo. Pierdeam noptile cu ea si vorbeam despre orice prostie… despre tarile noastre, despre facultati, job-uri, baieti… despre excursii si vise, despre stele si extraterestrii. In unele seri luam cu noi o patura, cutia cu gogosi sau cheescake si mergeam pe plaja unde vorbeam iar vrute si nevrute, ne uitam la cel mai frumos cer instelat pe care l-am vazut vreodata si cautam crabi pe plaja.

1374762_10200937931192047_1035408221_n

Cand prindeam cateva ore libere comune mergeam la plaja, faceam de mancare impreuna sau vizitam putinele magazine care erau in zona. Tin si acum minte ca intr-o seara, dupa 12 noaptea, ne-am dus in parcarea supermarketului si am invatat-o sa mearga pe bicicleta printre multe reprize de ras copios. Era genul ala de prietenie pe care il vezi prin filmele americane, iar in momentul in care m-am hotarat sa plec si a doua vara in America ma gandeam constant ca nu o sa mai gasesc o alta Ksenia, eu cu cine o sa ma distrez toata vara?. Atunci cand spun ca am petrecut o vara in America nu pot sa nu ma gandesc la prietenia pe care am legat-o cu Ksenia.

Din pacate, dupa ce ne-am intors in tara nu am pastrat legatura atat de mult pe cat mi-ar fi placut pentru ca diferenta de fus orar de 7 ore dintre noi si activitatile de zi cu zi si-au cam spus cuvantul.

Dar sa revenim la povestea noastra. Zilele treceau si incepea sa imi placa totul din ce in ce mai mult. Bine, totul cu exceptia managerei. Intr-o vineri nu am auzit ceasul si m-am trezit la 8.20, iar eu la 8 trebuia sa fiu la magazin. Am sunat sa anunt ca ajung in 10 minute, dar draga scorpie mi-a spus sa nu ma mai obosesc sa ma duc la magazin si mi-a taiat si urmatoarele doua zile (deci 3 zile cu 12 ore), iar luni m-a trimis la main office. Si ca sa intelegeti mai bine… trimisul la main office era un fel de bau-bau pentru ca exista varianta de a-mi pierde job-ul, asa ca nu prea am putut sa ma bucur de cele 3 zile libere si nici la plaja nu am putut sa merg pentru ca a fost innorat tot timpul.

Din fericire nu mi-am pierdut job-ul, dar mi-au spus ca nici mult nu mai aveam pentru ca Maria (managera) era foarte suparata pe mine. Am mai spus ca era scorpie, nu??

Cu toate astea, dupa vreo 3 saptamani de stat in Outer Banks… i-am spus mamei ca eu nu vreau sa ma mai intorc in tara, ca eu vreau sa raman la facultate in America. Nu stiu daca toti studentii se indragostesc de SUA dupa prima experienta work&travel…. dar eu ma indragostisem atat de mult de locul ala si de oamenii de acolo incat efectiv nu puteam sa imi mai imaginez viata fara ei. Nu puteam sa concep ca nu o sa mai merg pe plaja aia superba in timpul liber, ca nu o sa ma mai plimb cu bicicleta pana la magazin, ca nu o sa mai merg joia la biserica (n.r. biserica adventista din zona organiza in fiecare joi o masa pentru studentii internationali si era o ocazie perfecta sa mai cunoastem din studentii care erau pe acolo). Imi gasisem micul meu paradis si nu mai voiam sub nicio forma sa plec de acolo.

Restul verii a fost o poveste frumoasa…. cu multe ore petrecute pe plaja la soare, cu seri pline de povesti pe terasa casei, cu prieteni din toate colturile lumii, cu indragosteli de-o vara… dar si cu multa munca, cu mici drame si cateva lacrimi pe ici pe colo. As putea sa scriu o carte intreaga despre tot ce s-a intamplat vara aia si sunt surprinsa de fiecare data cand imi dau seama cat de multe detalii imi aduc aminte desi au trecut aproape 3 ani de atunci.

Si totusi, globuletul meu de cristal a inceput sa se destrame usor usor. O vara in America nu mai suna asa de roz cand intr-o seara de la sfarsitul lui august turcoaica mi-a spus cand eram in bucatarie the ukrainians are gone... parca mi-ar fi dat cu ceva in cap. Aveam in minte doar strazi pline cu frunze ruginii…. asta a fost prima imagine care mi-a aparut in cap, desi acolo inca era soare si cald si totul era verde. Plecarea ucrainienilor era echivalentul venirii toameni. Cand am auzit ca au plecat am inteles ca vara mea de vis o sa se termine mai repede decat m-as fi asteptat si inca nu realizam ca mai devreme sau mai tarziu urma sa plec si eu. La scurt timp a plecat si moldoveanul de care imi placea si turcoaica a fost lovita de o masina. Nu are rost sa mai spun ca n-am fost buna de nimic cateva zile si auzeam zvonuri care mai de care legate de starea ei. S-a facut bine pana la urma, dar a stat cateva luni bune in spital in America.

o vara in AmericaRusoaica a plecat si ea la inceputul lui septembrie si la cateva zile dupa a plecat si cealalta colega de camera, tot rusoaica si ea. Desi zona avea acelasi farmec si vanam in continuare fiecare clipa libera ca sa merg pe plaja, totul imi parea pustiu… casa se golise. Plecasera si din colegii de la magazin si turistii nu mai erau atat de multi nici ei. Imi era dor de momentele de peste vara si ma gandeam cu groaza ca in cateva zile trebuia sa plec si eu. Aia a fost perioada in care am inteles ca trebuie sa ma bucur de orice moment, pentru ca fiecare e extrem de pretios si special. Ajunsesem sa ma bucur chiar si de timpul petrecut la magazin, iar in momentul in care m-am dus sa ii spun in ultima zi managerei ca am terminat aveam un nod groaznic in gat, putin a lipsit sa incep sa plang in fata ei.

Chiar daca in momentul in care m-am inscris in program motivul a fost partea de travel… atunci cand a trebuit sa plec din Outer Banks nu imi mai doream sa ma plimb… as fi vrut sa mai stau acolo, sa ma mai bucur de zona si de oameni. Chiar si acum cand imi aduc aminte de vara asta… timpul petrecut pe insula a fost mult mai special si mi-a placut mult mai mult decat tot ce am vazut in luna in care m-am plimbat prin America.

Pentru o vara, America a fost casa mea… a fost locul in care am reusit sa fiu eu, locul in care m-am simtit libera si fericita. A fost cea mai frumoasa perioada din viata mea si sunt sigura ca asa o sa ramana pentru mult timp de acum incolo. Asa ca dragi studenti, nu mai stati pe ganduri… mergeti in America si va garantez ca nu o sa regretati nici macar o secunda, o sa fie the time of your life si o sa va doriti sa va intoarceti acolo iar si iar… si iar…

 

Comments

Lasa un comentariu