Ploaie, ceartă și un moment pe care l-aș mai repeta

Se întâmpla acum vreo doi ani. Știu că la ce ploaie era atunci afară mă pregăteam să fac și eu un zid din cartofi dulci ca în Viața cu Louie.

Pe vremea aia m-aș fi certat din orice și textele mele erau mai dramatice ca scenariul unei telenovele. Îmi amintesc că eram de câteva luni împreună cu o tipă care ar fi concurat cu mine la titlul de cel mai dramatic text.

Era deja 3 dimineața și ne certam din nou, dar de data asta am ajuns mai departe ca de obicei și reacția mea a fost să-mi iau geaca și să ies afară în ploaie. După vreo două minute începe să sune telefonul și să apară mesajele. Replici de genul că ar fi mai bine să nu ne mai vorbim niciodată, ne-am văzut destul până acum, șterge-mi numărul și e cazul ca fiecare să meargă pe drumul lui, urmat de clasicul: de acum încolo poți să te vezi cu cine vrei tu. Acum mă amuză foarte mult când mă gândesc cât de dramatic puteam fi acum doi ani.

După un sfert de oră în care amândoi am stat în ploaie și am scris mesaje ne-am dat seama că eram în același parc. Da, am vorbit prin mesaje cu o tipă care era la vreo 50 de m de mine. Nu puteam lăsa cearta așa, ne-am spus că trebuie să ne vedem și că toată povestea se va încheia în noaptea aia, într-un fel sau altul.

Întâmplarea face ca locul unde am ieșit să fie foarte aproape de casa mea și ne-am decis să nu ne certăm în parc pentru că am fi avut destui spectatori și să fim vedete pe youtube nu era visul nostru de atunci.

Am ajuns acasă și amândoi eram uzi de parcă am fi intrat în mare îmbrăcați. Dar nici o ploaie nu avea să stingă focul care a aprins cearta dintre noi așa că am continuat. Fiecare spunea ce avea de zis în același timp și în momentul în care și-a dat seama că nu ne ascultăm unul pe altul a luat sticla de vin de pe masă și a spus că va fi victimă colaterală dacă nu o ascult.

Ce a urmat a fost momentul care a încheiat cearta și a salvat sticla de vin. Recunosc, partea cu sticla de vin a fost temporară. La scurt timp sticla s-a împiedicat și s-a vărsat în două pahare.

Atmosfera a fost întreruptă în momentul în care i-am zis să tacă, am tras-o lângă mine și am sărutat-o.  A fost genul ăla de sărut care ar fi pus capăt și celui mai mare război. Și au urmat multe… săruturi, nu războaie, deși de atunci am mai fi pornit multe războaie doar ca să ne mai împăcăm așa.

Deja intrasem în alt univers și cearta de dinainte ni se părea că s-a întâmplat cu câteva sute de ani în urmă. Vinul din sticlă și toată cearta și-au găsit sfârșitul pe buzele noastre.

Se spune că o relație s-a terminat atunci când îți e mai dor de momente și de amintiri, nu de persoana respectivă. Ei bine, ăsta e unul dintre momentele pe care l-aș repeta mereu cu plăcere pentru că se termina atât de frumos.

Comments

Lasa un comentariu