Cum ar fi dacă ai avea un telefon care să poată suna în trecut?

marius calinPrimul meu telefon a fost cel din imagine, dar după cum vezi, deși nu era ornitorinc, nu facea prea multe, așa că o să îți zic de primul telefon cu baterie, cartelă și jocuri, un Nokia 3310. Mai e cunoscut și drept legenda internetului care se bate la premiul de popularitate cu Chuck Norris.

Nu o să uit niciodată cum am primit telefonul acesta, aveam vreo 12 ani și rămăsesem singur acasă. Când m-am trezit am văzut telefonul pe masă în sufragerie și nu m-am atins de el toată ziua crezând că l-au uitat ai mei acasă. Când s-a întors tata de la muncă i-am spus că și-a uitat telefonul și mi-a zis că e al meu. El își luase altul și eu aveam propriul meu telefon pe care să mă joc snake. Cum poți face un copil mai fericit dacă nu așa?

Nu l-am luat cu mine la școală decât peste vreun an, dar de fiecare dată când mă întorceam acasă nu calculatorul era primul la care mergeam, ci telefonul, doar mă aștepta singurul joc pe care îl aveam pe el și cu care mă distram de minune, bineînțeles că am apelat destui oameni încercând să îmi dau seama cum se intră în meniul de jocuri.

Telefonul cu ecranul alb negru și care părea să nu se descarce niciodată mi-a fost un prieten foarte bun pentru o perioadă destul de lungă de timp. Acum ajung acasă cu 5% baterie și pot strica un telefon dacă îmi cade din mână în pat. Atunci cred că puteam să sparg nucile din copacul din curtea bunicilor cu el dacă mă străduiam puțin și nu ar fi pățit nimic.

Acum că am comparat telefoanele de atunci cu cele de acum mă gândeam cum ar fi dacă telefoanele astea două ar fi conectate cumva? Adică telefonul ăsta care se descarcă în 3 ore să poată suna în trecut.

Nici nu am un nume pentru acest gen de apel, iar dacă i-aș spune apel intergalactic ar suna prea SF. Probabil nici nu ar trebui să formez un număr clasic de telefon, poate trebuie un an, o săptămână sau o zi ar fi de ajuns ca să vorbesc cu mine, cel de vreo 12 ani. Primul lucru pe care i l-aș spune ar fi probabil că n-are sens să își facă griji pentru orice, mai ales pentru notele de la matematică, pentru că  peste 10 ani o să termine o facultate care nu are nici o legătură cu matematica. Ba chiar mai mult, o să îi placă atât de mult să scrie încât o să aibă un blog unde o să le vorbească tuturor despre fiecare lucru pe care îl interesează pe el și merită să fie dat mai departe.

Apoi m-am gândit că la vârsta aia eram mai tot timpul pe afară, mai ales când stăteam la bunici și că la telefon ar putea răspunde mama. Mi-au trecut prin cap tot felul de fraze, cuvinte și idei cu ce i-aș spune, prea multe pentru o singură convorbire la telefon. Aș spune pe scurt că nu o să fiu un copil model în toate. O să mai greșesc, dar cu fiecare greșeală mai adaug o experiență care mă va ajuta să mă transform în cel care sunt astăzi și că fără ele nu aș fi învățat prea mare lucru până acum. I-aș spune ei astea pentru că dacă mi le-aș zice mie știu că nu aș asculta nimic și tot ca mine aș face.

Comments

Lasa un comentariu