Cum a fost în tabără la Sulina

marius calin, sulinaDacă nu încerci, nu câștigi! Pe ideea asta m-am bazat atunci când am participat la Olimpiada de Comunicare Politică. Șansa a fost cu mine și pentru că încercarea s-a dovedit un succes am și câștigat. Printre premii se afla și o excursie și așa am ajuns la Sulina într-o tabără de patru zile alături de ceilalți participanți care au ajuns în finala concursului.

Tabără, situată la 2 km de plajă, îmi dădea ocazia să îmbin utilul cu plăcutul și să fac sport în timp ce mergeam să mă prăjesc la soare. Dacă e să luam în calcul drumul până la plajă și ieșirile spontane soldate cu distracție am parcurs în fiecare zi mai mult de 10 km și nu-mi pare rău. Mi-am spus că dacă nu fac sport acasă mă bucur de el aici.

Atmosfera a fost una foarte relaxantă, principalele activității fiind mersul la plajă și lenevitul la soare, dar și baschet, șah sau table. Plaja m-a surprins pentru că avea un nisip foarte fin și adâncimea mării era foarte mică ceea ce făcea ca apa să fie foarte caldă. Mai greu era când trebuia să ieși din apă seara când vântul nu era la fel de prietenos.

sulina, foc de tabaraÎn prima seară am prins un foc de tabără și pentru un moment mi-am imaginat că sunt pe o insulă pustie sau în serialul Lost și ne încălzeam la acel foc pentru a supraviețui. Mai rămânea să mergem fiecare după hrană sau să încercăm să îmblânzim vacile și caii de acolo. Dacă atmosfera rămânea la fel și următoarele zile aveam ocazia să mai învăț câteva tehnici esențiale de supraviețuire pentru drumul spre facultate.

Pe străzile orașului erau cai și vaci sălbatice, dar și câini uimitori de pașnici. Nu am văzut șosele, cele șase străzi ale Sulinei care erau numerotate cu „strada I”, ”strada doi”, etc. erau pavate cu dale pentru a păstra locul și rezervația naturală intactă.

În ultima zi am mers cu barca în Deltă și am văzut nuferii, pelicanii, alte vietăți, dar și nave naufragiate (pe una scria „safety first”). Timp de 5 ore am navigat pe canalele Dunării, am văzut unde se varsă Dunărea în mare și am fost foarte aproape de granița cu Ucraina.

sulina, vapor sulina, vapor

 

 

 

 

 

 

 

În timpul acestei aventuri cu barca mi-am făcut și doi prieteni. Ce-i drept nu sunt oameni, ci sunt rațe, dar ce mai contează specia dacă tot aveam în comun pasiunea pentru peisajele deltei și ne plăcea același lucru: lenevitul pe iarbă sau plajă. I-am botezat Costel și Cornel și trebuie să spun că sunt doi băieți încredibili de prietenoși și cuminți.

sulina, delta costel si cornel, sulina

După experiența asta pot spune că Sulina nu este un oraș mare, dar are mai mult de trei magazine și merită vizitat pentru că e un loc care a fost „atins” de oameni destul de puțin și păstrează o parte din aerul de oraș vechi care se îmbină cu modernul adus de turiști și de casele noi construite.