O săptămână în Wroclaw

Au trecut trei luni de când am vizitat Wroclaw și deja mi s-a făcut dor de acel oraș, așa că m-am gândit să îți spun și ție cum a fost o săptămână în orașul care va deveni Capitală Europeană în 2016.

Am ajuns în Wroclaw datorită unui proiect Erasmus+ unde am fost selectat cu 2 zile înainte de plecare, deci imaginează-ți cum alergam din stânga în dreapta ca să fac bagajele și ca să găsesc zloty (moneda lor națională).

Zborul nu a fost unul direct, la dus am trecut prin Frankfurt unde am stat 5 ore în aeroport, iar când m-am întors am stat în Munchen pentru 4 ore. Două aeroporturi foarte mari unde mi-am petrecut timpul prin magazine și apoi într-un loc minunat unde aveai acces la ciocolată caldă și cafea gratuit de la Lufthansa. La scurt timp după ce am ajuns acolo, am rămas fără baterie la telefon și am început o conversație cu o tipă din Polonia care aștepta și ea avionul. De la ea am aflat mai multe despre oraș, universități și că viața de noapte din centrul lor istoric este foarte asemănătoare cu a noastră.

Când am ajuns în Polonia am schimbat euro în zloty ca să pot lua autobuzul spre hostelul unde eram cazat. În încercarea mea de a afla dacă sunt în autobuzul corect am purtat o discuție în ruso-polonă-engleză cu șoferul. Eu încercam să întreb în engleză dacă merge în direcția corectă, iar el răspundea în polonă, la un moment dat i-am spus în rusă „ia ne panimaiu polska”, cred că poloniaa înțeles pentru că începuse să gesticuleze mai mult și mi-a arătat pe o foaie traseul, așa am înțeles că sunt pe drumul cel bun, mi-a spus „tak” („da” în polonă), iar eu i-am mulțumit spunându-i „spasiba”.

După o călătorie de vreo 40 de minute cu autobuzul am ajuns la stația Renoma unde a venise iar timpul să cer indicații, de data asta eram cu harta printată în mână și am întrebat o tipă pe stradă care mi-a indicat direcția spre Arkady (un mall aflat în apropiere de hostel). Ajuns la Arkady, am întrebat alți doi trecători în ce direcție trebuie să merg și m-au condus până la câteva zeci de metrii de hostel.

Era trecut de miezul nopții când am ajuns, dar în drum spre camera mea m-am întâlnit cu ceilalți români care participau la proiect și am stat puțin de vorbă cu ei urmând ca să ne vedem spre dimineață la cafea.

De dimineațămarius calin am făcut cunoștință cu ceilalți participanți și am luat parte împreună la seminariile despre migrație și drepturile omului. Nopțile erau pentru distracție și timp de o săptămână am dormit mai puțin de 4 ore pe noapte, a fost o experiență foarte plăcută. Departe de casă, a fost singura săptămână în care nu a trebuit să îmi încarc telefonul în fiecare zi, ținând cont de faptul că în două ore pe internet s-ar fi descarcărcat complet.

Șapte zile de băut câte două cafele dimineața și încă atâtea pe parcursul zilei. Tot atâtea zile de petreceri și de împărțit gânduri și povești cu oameni care veneau dintr-un mediu diferit față de cel de unde sunt eu. Cu toate acestea, am găsit punctele comune și până la urmă am realizat că nu suntem așa de diferiți.

În ultima zi a proiectului am avut un tur ghidat prin Wroclaw unde am aflat mai multe despre oraș, istoria sa și am urcat în Skytower la etajul 49.
aligator polonia

Timpul a trecut așa de repede de parcă mă aflam într-unul dintre tablourile lui Dali și fiecare secundă se scurgea pe lângă mine, eu fiind captivat de oraș și de istoria sa.

marius calin